"În sfârşit, fraţilor, vă rugăm şi vă îndemnăm în Domnul Iisus, ca aşa cum aţi primit de la noi dreptar cum se cuvine să umblaţi şi să plăceţi lui Dumnezeu - în care chip şi umblaţi - aşa să sporiţi tot mai mult. Fiindcă ştiţi ce porunci v-am dat, prin Domnul Iisus. Căci voia lui Dumnezeu aceasta este: sfinţirea voastră; să vă feriţi de desfrânare, ca să ştie fiecare dintre voi să-şi stăpânească vasul său în sfinţenie şi cinste, nu în patima poftei cum fac neamurile, care nu cunosc pe Dumnezeu. Şi nimeni să nu întreacă măsura şi să nu nedreptăţească pe fratele său, în această privinţă, căci Domnul este răzbunător pentru toate acestea, după cum v-am şi spus mai înainte şi v-am dat mărturie. Căci Dumnezeu nu ne-a chemat la necurăţie, ci la sfinţire. De aceea, cel ce dispreţuieşte (acestea), nu dispreţuieşte un om, ci pe Dumnezeu, Care v-a dat pe Duhul Său cel Sfânt. Despre iubirea frăţească nu aveţi trebuinţă să vă scriu, pentru că voi înşivă sunteţi învăţaţi de Dumnezeu ca să vă iubiţi unul pe altul. Aceasta o şi faceţi, faţă de toţi fraţii, din întreaga Macedonie. Dar vă îndemnăm, fraţilor, să prisosiţi mai mult! Şi să râvniţi ca să trăiţi în linişte, să faceţi fiecare cele ale sale şi să lucraţi cu mâinile voastre precum v-am dat poruncă, ca să umblaţi cuviincios faţă de cei din afară (de Biserică) şi să nu aveţi trebuinţă de nimeni." (I Tesaloniceni 4, 1-12)
***
Sfântul Apostol Pavel îl previne pe episcopul Timotei asupra existenţei unor învăţători mincinoşi, care opresc de la căsătorie şi de la unele mâncăruri, adică refuză să preţuiască darul creaţiei şi să înţeleagă sentimentul iubirii. Hristos Domnul, prin jertfa şi învierea Sa, schimbă necurăţia în curăţie, înlătură răutatea din creaţie. De aceea, s-a spus că, prin venirea Sa, Hristos rezideşte lumea, şi nimic din lucrul mâinilor Sale, care poartă şi urmele patimilor Sale, nu mai este necurat. Suntem datori să preţuim şi să nu irosim darurile Sale, între care se numără şi hrana, atât de necesară vieţii. Poporul simplu a înţeles acest adevăr, de aceea se spune, atât de sugestiv, că pâinea este "faţa lui Hristos", adică credinciosul găseşte chipul Lui în darul Lui. Nimic nu este necurat, însă depinde de noi cum folosim ceea ce am primit. Acelaşi vin care, consumat fără discernământ, poate fi băutură cauzatoare de păcat, în Sfânta Liturghie se preface în însuşi Sângele Domnului. Omul are puterea ca, prin cuvântul lui Dumnezeu şi prin rugăciune, să sfinţească creaţia, să vadă prin gândul bun lucrul bun, prin ochii sfinţiţi sfinţenia din lume. Sfântul Pavel ne spune că Dumnezeu le-a creat şi le-a dăruit pe toate "spre gustare cu mulţumire", adică spre a fi folosite cu discernământ şi nu a fi consumate abuzând, spre a fi primite cu recunoştinţă şi nu a fi întrebuinţate cu ingratitudine, spre a fi cultivate, şi nu risipite. În căsătorie, omul devine creator împreună cu Creatorul, iar prin cultivarea pământului şi întrebuinţarea hranei, omul este stăpân şi lucrător al creaţiei.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius