"Aşa că, fraţii mei, şi voi aţi murit Legii, prin trupul lui Hristos, spre a fi ai altuia, ai Celui ce a înviat din morţi, ca să aducem roade lui Dumnezeu. Căci pe când eram în trup, patimile păcatelor, care erau prin Lege, lucrau în mădularele noastre, ca să aducem roade morţii; dar acum ne-am desfăcut de Lege, murind aceluia în care eram ţinuţi robi, ca noi să slujim întru înnoirea Duhului, iar nu după slova cea veche. Ce vom zice deci? Au doară Legea este păcat? Nicidecum. Dar eu n-am cunoscut păcatul, decât prin Lege. Căci n-aş fi ştiut pofta, dacă Legea n-ar fi zis: Să nu pofteşti! Dar păcatul, luând pricină prin poruncă, a lucrat în mine tot felul de pofte. Căci fără lege, păcatul era mort. Iar eu cândva trăiam fără lege, dar după ce a venit porunca, păcatul a prins viaţă; iar eu am murit! Şi porunca, dată spre viaţă, mi s-a aflat a fi spre moarte. Pentru că păcatul, luând îndemn prin poruncă, m-a înşelat şi m-a ucis prin ea. Deci, Legea e sfântă şi porunca e sfântă şi dreaptă şi bună. Atunci, ce era bun s-a făcut pentru mine pricina morţii? Nicidecum! Ci păcatul, ca să se arate păcat, mi-a adus moartea, prin ceea ce a fost bun, pentru ca păcatul, prin poruncă, să fie peste măsură de păcătos." (Romani 7, 4-13)
***
Răul are multe feţe, nu totdeauna îţi dai seama de existenţa lui şi, chiar dacă ştii că un anume lucru este rău, nu totdeauna ai puterea de a te opune singur. Nu de puţine ori răul este amestecat cu binele, astfel încât se cere mare discernământ şi mare atenţie în acest sens. Răul exercită o puternică influenţă asupra voinţei noastre, asupra simţurilor şi asupra sentimentelor noastre. Rareori ne sugerează anumite lucruri, aproape întotdeauna comandându-ni-le. Rareori conduce, de cele mai multe ori împinge de la spate, forţează. Păcatul ne face viaţa un iad pentru că este cauză a dezbinărilor din familie, a certurilor între rude, ne face sufletul mândru şi invidios, ne învaţă să minţim, să ţinem minte răul.
Unii creştini spun că, deşi au fost botezaţi, miruiţi, cununaţi la Biserică, "nu prea sunt cu credinţa". A fi credincios nu este o abilitate de a te scuza mai bine în raport cu responsabilităţile pe care le ai faţă de credinţă. Firea ne poate juca feste, dar să nu uităm, înainte de toate, că noi am fost eliberaţi de sub puterea firii păcătoase şi am fost aşezaţi sub puterea lui Hristos. Astfel încât a crede astăzi, a săvârşi binele şi a fugi de toată răutatea nu mai sunt o chestiune de a putea, ci de a voi. Nu vom fi biruiţi de rău, ci, după cuvântul Apostolului Pavel, vom birui răul prin bine. Vestea bună este că nu suntem singuri, ci suntem împreună cu Hristos în această nevoinţă pe calea binelui. Şi dacă noi suntem cu Dumnezeu cine va fi împotriva noastră?
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius