altmarius

cultură şi spiritualitate

Document:
Anonimul [bine informat] de ---

http://www.romlit.ro/anonimul_bine_informat
Puse sub regim de ameninţare, teatrele nu au şi libertatea de a-şi alcătui repertoriul. Ele au obligaţia de a monta o piesă românească „cu tematică”. Intervine apoi cenzura repetată (la text, mai multe rânduri de vizionări, când spectacolul este gata) care împinge conducerea teatrelor să opteze de la început pentru piese cât mai fără probleme (produse de serie, fără valoare şi fără mare succes la publicul acestui moment, public foarte receptiv şi ştiind bine ce aşteaptă de la teatru). Dar modificările care se cer la vizionare, când spectacolul este încheiat (să se taie ori să se adauge replici, scene, finaluri, să se retuşeze câte un personaj, după şablonul eroului pozitiv, dezgropat) dau peste cap toată munca de până atunci a actorilor şi regizorului; iar dacă spectacolul nu primeşte viza, nu se vor lua salariile şi astfel s-a lucrat luni de zile degeaba! Autofinanţarea fără libertate este un instrument anticultural şi un eficient şantaj al cenzurii. Primele care au dispărut (niciodată nu au fost prea multe) în aceste ultime două-trei stagiuni sunt piesele bune cu referire la actualitate. Una dintre puţinele excepţii, Noţiunea de fericire, de D. Solomon, a suportat nenumărate vizionări şi bruşte amânări ale premierei (Consiliul Culturii – Tamara Dobrin)1. Nu este o întâmplare că cele mai bune spectacole ale momentului (Livada cu vişini, ultimul spectacol al lui Gyorgy Harag la Tg. Mureş, Hamlet al lui Al. Tocilescu la Bulandra, Doamna cu camelii a Cătălinei Buzoianu la Teatrul Mic) pornesc de la texte clasice, care pot fi tăiate, dar nu rescrise. Nu se poate vorbi despre condiţia „dramatică” a teatrului actual fără a reaminti frigul care este lăsat să domnească în săli. Spectatorii îmbrăcaţi în paltoane şi cu căciuli pe cap, care după 2-3 ore vor pleca îngheţaţi, îşi dau seama, mai ales când se ridică şi se lasă cortina, că pe scenă, unde evoluează actorii în costumaţia adecvată, este şi mai frig decât în sală. Tot în frig se pregătesc repetiţiile. 
Cinematografia a fost de mai mult timp (cenzura tovarăşului Dulea2, activiştii aduşi să lucreze la casele de filme) redusă la produse de falsă actualitate şi falsă istorie, submediocre, ori la ecranizări (şi aici textul clasic este un refugiu). 
Pentru literatură, acţiunea de reducere pare să fi fost concentrată pentru toamna lui ’85. Din vară a crescut numărul cărţilor devenite „cazuri”; chiar şi o culegere de poezie aromână (Un veac de poezie aromână), asupra căreia s-au făcut intervenţii într-o fază înaintată de tipărire; chiar şi un roman poliţist de Morogan Salomie – Amnezii de iarnă –, gata vândut, enervează „sus” pentru detaliile de viaţă cotidiană. Apare interdicţia de comentare în presă a volumului de poezii semnat de Ileana Mălăncioiu, Urcarea muntelui (cartea fusese de asemenea vândută). Sunt oprite un timp şi cărţile lui Mircea Dinescu – Rimbaud - negustorul şi Mircea Cărtărescu, Totul. Nemulţumirea tovarăşului Dulea este stârnită şi de o carte apărută în frumoase condiţii grafice, Miniaturi şi poezie, a lui Picu Pătruţ, artist naiv din Sălişte din sec. 19, care a scris şi ilustrat texte religioase. 
Soluţia obişnuită, atunci când o carte gata tipărită „deranjează”, aceea de a se rupe filele vinovate şi de a se tipări altele, este inoperantă de astă dată. Deşi se bucurase (cu un timp înainte de pregătirea cărţii) de o expoziţie şi fusese elogiat în presă, Picu Pă- truţ îi pare tovarăşului Dulea prea primejdios pentru a fi livrat pieţii interne. Retipă rindu-se primele pagini, ca să se menţioneze patronajul asociaţiei „România” şi al Patriarhiei, cartea este dirijată spre piaţa externă prin intermediul lui Iosif Constantin Drăgan; puţine exemplare, doar, intră în librăriile de circuit redus, ale Patriarhiei. 
Interzicerea cărţilor unor scriitori care nu au ajuns încă la o anumită notorietate dă oficialităţilor prilejul să reafirme că „numai cărţile proaste au probleme”, folosindu-se de faptul că ecoul lor este, inevitabil, mai mic. Dar cum orice interzicere sporeşte popularitatea cărţii, se încearcă (totdeauna fără efect) ţinerea ei cât mai secretă. Romanului lui Ion Anghel Mânăstire, autor necunoscut, i se rezervă însă o publicitate neaşteptată, nu întâmplător identică celei rezervate unui scriitor consacrat de critică şi de public: Octavian Paler. Până acum, măsurile care se luau când izbucnea scandalul cu o carte deja vândută (câteodată în urma unui denunţ, procedeu foarte încurajat de autorităţi) se limitau la scoaterea ei din biblioteci şi, eventual, pedepsirea vinovaţilor – editura, mai ales, uneori şi cenzorul, funcţionar al Consiliului Culturii. Scopul măsurilor administrative este evident sporirea vigilenţei, obţinută prin terorizare generală; toţi cei implicaţi în editarea unei cărţi să fie cât mai atenţi, să nu „scape” ceva şi apoi să-şi piardă postul. În puţine cazuri (între care cel cu Dragomir Horomnea, autorul unui roman apărut în ’83, care a deranjat prin adevărurile despre lumea satului) s-au aplicat sancţiuni administrative şi autorului3. 
Vechiul procedeu stalinist „aducerea cărţii în instanţa cititorilor”, refolosit în pragul lui ’86, nu reuşeşte decât să sporească popularitatea autorilor denunţaţi; publicul actual este prea versat pentru a nu căuta „fructul oprit”. În schimb, măsurile administrative care s-au luat ulterior (pensionarea Elenei Docsănescu de la Consiliul Culturii, a lui Mircea Sîntimbreanu, director la Editura Albatros, mutarea Gabrielei Negreanu, care fusese redactoră de carte la volumul Ilenei Mălăncioiu, din Editura Albatros, crează o stare de panică la Consiliul Culturii, la Centrala editorială şi în edituri. De atunci, indiferent dacă au fost sau nu cenzurate, toate cărţile se reiau în lectură. Procesul tipografic este întrerupt şi unele cărţi sunt trimise în formă hibridă – jumătate manuscris, jumătate corectură la Consiliul Culturii. Până acum cenzurarea de mai multe ori a unui manuscris era rezervată doar autorilor consideraţi „dificili”; de acum înainte, procedeul se generalizează. După 3-4 lecturi succesive şi de către ochi diferiţi, din volumul de poezii Piaţa cerului, de Nora Iuga, sunt scoase peste 20 de pagini. Foarte mari probleme ridică şi ineditele lui Voiculescu, care îl nemulţumesc pe acelaşi tovarăş Dulea: pentru că ţine să controleze el însuşi fiecare carte aflată în pragul apariţiei, cărţile se adună şi zac, vor zăcea luni de zile, la Consiliul Culturii. Se ştie că tipografiile nu au de lucru, dar „rezolvarea” manuscriselor aflate în cercetarea Consiliului întârzie, ca şi planul editorial care, până la începutul lui ’86, ar fi trebuit de mult semnat. Rezultatul măsurilor luate, paralizarea activităţii normale a editurilor (circa 200 de cărţi din tot sistemul editorial au fost blocate la cenzură) se va vedea foarte clar după un timp: Partidul obţine o substanţială reducere a numărului de apariţii editoriale anuale. Nici manuscrisele anului următor lui ’86 nu pot fi trimise în primele luni ale anului în producţie – chiar dacă au fost lucrate, chiar dacă, în conformitate cu o dispoziţie din ultimii ani, ele au mai trecut o dată, nefinisate, pe la Consiliul Culturii: nu se mai ştie ce cărţi vor mai figura în planul care nu mai vine odată semnat. Autofinanţarea fără libertate aduce şi editurile în acelaşi punct critic: cu cărţile lucrate, dar blocate la cenzură, ele riscă să nu-şi facă planul de apariţii şi oamenii să nu-şi ia salariile. Iar cenzorilor intraţi în panică toate cărţile li se par suspecte: tot ceea ce ar fi trecut în mod firesc cu câteva luni în urmă se „taie” acum, se scot chiar şi din cărţile gata tipărite. 
Majoritatea autorilor trebuie să aştepte săptămâni sau luni până li se vor comunica modificările cerute. Marele număr de cărţi, oprite în diverse faze (Minai Sin - Schimbarea la faţă, Genoveva Logan - Pentru toate vine o zi, Norman Manea - Plicul Negru, Tudor Ţopa - Puntea etc.), încetineala rezolvării cazurilor şi presiunilor inerente făcute de autori, spre a le debloca, fac ca această stare de lucruri, în genere ţinută secretă, să fie mai publică decât oricând.
S-a revenit la metoda folosită cu succes în epoca realismului socialist: aceea de a-l conduce pe autor să scrie anumite capitole care „să dreagă” cartea. Unele cărţi se întorc de la Consiliu fără să se ceară modificări, dar şi fără viză: autorii n-au decât să plece cu ele acasă şi să aştepte vremuri mai bune dacă au să le mai apuce. Cărţile care nu mai pot fi date înapoi autorilor pentru că au ajuns în corecturi pot în schimb să fie topite, ca de exemplu Marius Tupan - Vitrina cu păsări împăiate şi monumentalul Dicţionar al scriitorilor români (sub redacţia lui Mircea Zaciu). Când planul editorial pe ’86 vine în sfârşit semnat, cu o întârziere de 5 luni faţă de anul precedent, şi se pot în sfâşit trimite manuscrisele lucrate în producţie, au apărut şi două „inovaţii”: 1) cenzurarea obligatorie a fiecărui manuscris prin apariţia unei comisii de viză; 2) tăierea fără nici un fel de explicaţii a cărţilor aflate în planul de rezervă la toate editurile, ceea ce va reduce substanţial numărul viitoarelor apariţii, pentru că o carte scoasă din planul ferm, ca necorespunzătoare ideologic, nu mai poate fi înlocuită cu alta, aflată în rezervă.

Comisia de viză, nou întocmită, prevăzând obligativitatea mai multor 
semnături pe fiecare manuscris ce pleacă în producţie, între care şi 
aceea a funcţionarului Consiliului Culturii, are ca rezultat nu numai 
cenzurarea „la sânge” a tuturor cărţilor ce vor trebui să iasă de acum 
înainte, ci şi întârzierea lor, amânarea sine die, practicată cu succes 
de Consiliul Culturii în ultimele luni. E greu de închipuit cum vor mai 
putea trece de-acum înainte cărţile bune; vor trece însă cele ocazionale 
şi cele mediocre. Modificările care se fac la cererea cenzurii sunt de 
regulă urmate de o nouă lectură – tot de control, fireşte, eventual şi 
de alte propuneri de modificare.
Cenzurarea de mai multe ori şi de către 
cât mai multe persoane a aceleiaşi cărţi pare să fie una dintre noile 
reguli ordonate de partid. Traseul unei cărţi de la predare şi până la 
apariţie a devenit enorm de lung şi de imprevizibil. O altă inovaţie a 
ultimelor luni este „interesul” cu totul special pe care autorităţile îl 
arată persoanei autorului. În noul plan pe ‘87, pe lângă prezentarea 
cărţii s-a cerut şi o sumară prezentare a autorului propus – date despre 
profesiunea lui, locul de muncă etc. De altmiteri, chiar în momentul 
cel mai acut al opririi cărţilor, se lucra, în sediul Uniunii 
Scriitorilor, la un fişier de cadre al membrilor săi destinat 
Consiliului Culturii. În aceste condiţii, este clar că tăierile, 
eliminările cărţilor din plan nu vor mai fi întâmplătoare, ci vor 
depinde nu de valoare sau tematică, ci de... dosarul autorului. 
Şi nu 
vor avea bineînţeles nici legătură cu literatura. De altfel, de la an la 
an planul editorial se micşorează: să intri în plan devine din ce în ce 
mai mult o performanţă după care un an întreg, trăieşti sub stres, dacă 
ai rămas sau ai fost scos din plan. 
difuzată la 31 august 19864

(Fragment din Ultimul deceniu comunist. Scrisori către Europa Liberă, volumul II, 1986- 1989, editat de Gabriel Andreescu şi Mihnea Berindei, în curs de apariţie la Editura Polirom.)

NOTE

1 Se face referire la Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste, în conducerea căreia se afla în acel moment Tamara Dobrin. Tamara Dobrin (1925 - 2002) a început activitatea politică în 1946. A devenit membră PCR în 1947. În 1958 a fost implicată în represiuni antistudenţeşti. Din iulie 1966 devine secretară în Comitetul Executiv al Consiliului Naţional al Femeilor, în 1971 este numită vicepreşedintă a Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste, unde urcă până la funcţia de vicepreşedintă a Biroului Executiv al CCES, poziţie păstrată până la sfârşitul anului 1989. A avut de asemenea funcţii de conducere în cadrul Frontului Democraţiei şi Unităţii Socialiste. 
2 Din poziţia de vicepreşedinte al Consiliului Culturii şi Educaţiei Socialiste, Mihai Dulea a jucat rolul unui adevărat „cemzor” al culturii româneşti. 
3 Este vorba despre romanul Drumul Cavalerilor, apărut la editura bucureşteană Cartea Românească în 1983. 
4 L.M. no. 190, August 31, 1986. 

Vizualizări: 61

Comentariu publicat de altmarius pe Ianuarie 27, 2012 la 10:04pm

Historia Magistra Vitae...

Cine nu-si cunoaste istoria, este condamnat sa o repete!

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !

Alătură-te reţelei altmarius

STATISTICI

Free counters!
Din 15 iunie 2009

197 state 

(ultimul: Anguilla)

Numar de steaguri: 260

Record vizitatori:    8,782 (3.04.2011)

Record clickuri:

 16,676 (3.04.2011)

Tari lipsa: 45

1 stat are peste 600,000 clickuri (Romania)

1 stat are peste 85.000 clickuri (USA)

1 stat are peste 40,000 clickuri (Moldova)

3 state au peste 10.000 clickuri (ItaliaFranta,  

Germania)

6 state au peste 5.000 clickuri (Olanda, Belgia, Marea Britanie, Canada, UngariaSpania )

10 state au peste 1,000 clickuri (Polonia, Rusia,  Australia, IrlandaIsraelGreciaElvetia ,  Brazilia, Suedia, Austria)

50 state au peste 100 clickuri

28 state au un click

Rating for altmarius.ning.com 

altmarius.ning.com-Google pagerank,alexa rank,Competitor

DE URMĂRIT

1. ANTICARIAT ALBERT

http://anticariatalbert.com/

2. ANTICARIAT ODIN 

http://anticariat-odin.ro/

3. TARGUL CARTII

http://www.targulcartii.ro/

4. PRINTRE CARTI

http://www.printrecarti.ro/

5. MAGAZINUL DE CARTE

http://www.magazinul-de-carte.ro/

6 ANTICARIAT PLUS

http://www.anticariatplus.ro/

7. DEPOZITUL DE CARTI 

http://www.calinblaga.ro/

8. CARTEA DE CITIT

http://www.carteadecitit.ro/

9. ANTICARIAT ON-LINE
http://www.carti-online.com/

10. ANTICARIATUL DE NOAPTE

 http://www.anticariatuldenoapte.ro/

11. ANTICARIATUL NOU

http://www.anticariatulnou.ro

12. ANTICARIAT NOU

https://anticariatnou.wordpress.com/

13. ANTICARIAT ALEPH

https://www.anticariataleph.ro/

14. ANTIKVARIUM.RO

http://antikvarium.ro

15.ANTIKVARIUS.RO

https://www.antikvarius.ro/

16. ANTICARIAT LOGOS

http://www.anticariat-logos.ro/

17. ANTICARIAT.NET

http://www.anticariat.net/informatii-contact.php

18. TIMBREE

www.timbree.ro

19. FILATELIE

 http://www.romaniastamps.com/

20 MAX

http://romanianstampnews.blogspot.com

21. STAMPWORLD

http://www.stampworld.com

22. LIBMAG

https://www.libmag.ro/oferta-carti-polirom/?utm_source=facebook-ads-7-99-polirom&utm_medium=banner-facebook&utm_campaign=7-99-polirom-facebook&utm_content=new-3

23. BUCURESTIUL MEU DRAG

http://www.orasul.ro/

24. MAGIA MUNTELUI

http://magiamuntelui.blogspot.com

25. RAZVAN CODRESCU
http://razvan-codrescu.blogspot.ro/

26.RADIO ARHIVE

https://www.facebook.com/RadioArhive/

27.EDITURA UNIVERSITATII CUZA - IASI

http://www.editura.uaic.ro/produse/colectii/documenta/1

28. EDITURA ISTROS

https://www.muzeulbrailei.ro/editura-istros/

29 ORIZONTURI CULTURALE

http://www.orizonturiculturale.ro/ro_home.html

30. SA NU UITAM

http://sanuuitam.blogspot.ro/

31. MIRON MANEGA
http://www.certitudinea.o

32. NATIONAL GEOGRAPHIC ROMANIA

https://www.natgeo.ro/revista

33. KORUNK

http://ideakonyvter.ro/53-korunk

Insignă

Se încarcă...

Anunturi

Licenţa Creative Commons Această retea este pusă la dispoziţie sub Licenţa Atribuire-Necomercial-FărăModificări 3.0 România Creativ

Note

Erfolgsgeschichte Taunusbahn

Creat de altmariusclassic Sep 13, 2013 at 11:02am. Actualizat ultima dată de altmariusclassic Sep 13, 2013.

Schnell und Steiner

Creat de altmariusplus Iun 19, 2013 at 1:59pm. Actualizat ultima dată de altmariusplus Iun 19, 2013.

Grosse Kunstfuehrer zum Schnell &Steiner

Creat de altmariusclassic Dec 21, 2012 at 6:55pm. Actualizat ultima dată de altmariusclassic Dec 21, 2012.

Hermann Hesse -bucher

Creat de altmariusscience Nov 7, 2012 at 5:47pm. Actualizat ultima dată de altmariusscience Nov 7, 2012.

Grosse Kunstfuehrer zum Schnell & Steiner - 1

Creat de altmariusclassic Oct 8, 2012 at 7:52pm. Actualizat ultima dată de altmariusclassic Oct 8, 2012.

© 2019   Created by altmarius.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor