altmarius

cultură şi spiritualitate

Martin Heidegger

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Martin Heidegger

Martin Heidegger (n. 26 septembrie 1889, Meßkirch/Baden - d. 26 mai 1976, Freiburg im Breisgau), unul din cei mai importanți filozofi germani din secolul al XX-lea. În special cu opera sa capitală, "Sein und Zeit" ("Ființă și timp", 1927), a contribuit la reconsiderarea fenomenologiei. Opera sa a exercitat o influență hotărâtoare asupra gândirii unei serii de filozofi ca Hans-Georg Gadamer, Maurice Merleau-Ponty, Jean-Paul Sartre, Emmanuel Levinas, Jacques Derrida și Hannah Arendt.


Biografie

Meßkirch, casa în care s-a născut Martin Heidegger
Todtnauberg, unde Heidegger avea o cabană. Aici a scris Fiinţă şi Timp.
Vedere de la cabană

După absolvirea gimnaziului în 1909, începe să studieze teologia la Freiburg (Breisgau). Doi ani mai târziu se transferă la facultatea de filosofie, studiind în același timp matematica și științele naturii. La filosofie l-a avut profesor pe Edmund Husserl, creatorul fenomenologiei moderne. În 1913 obține titlul de "doctor în filosofie". Începând cu anul 1923 este profesor la Universitatea din Marburg, pentru ca în 1928 să fie chemat la Freiburg, ca urmaș al lui Husserl la catedra de filosofie. În 1927 publică lucrarea "Sein und Zeit", în care pune bazele ontologiei fundamentale, prin care se rupe cu tradiția sistemelor ontologice ce dăinuiau încă de la Platon. În 1933, după venirea la putere a lui Hitler, se înscrie în partidul național socialist, de la care așteaptă o "afirmare a destinului poporului german"; faptul că această aderare a fost formală sau ideologic angajantă constituie încă o vie dezbatere între comentatorii de astăzi. Este numit rector al Universității din Freiburg, dar demisionează după un semestru, pentru a se putea consacra sarcinilor didactice. În cuvântările sale publice critică, din punctul său de vedere romantic-conservativ, depersonalizarea și înstrăinarea din societatea modernă. Comportamentul său politic este ambigu, pe de o parte respinge concepțiile rasiale ale nazismului și se declară împotriva arderii cărților "suspecte" pe teritoriul universității, pe de altă parte nu întreprinde nimic pentru a împiedica antisemitismul crescând, care afecta o parte din corpul didactic și din studenți. Din punct de vedere formal, el a fost membru al Partidului Național Socialist al Muncitorilor Germani din mai 1933 până în mai 1945.[1] Tinde să se izoleze și organizează seminarii privatissime pentru un număr restrâns de doctoranzi aleși după criterii foarte stricte. Printre aceștia a fost și românul Alexandru Dragomir. Lucrează la a doua sa lucrare fundamentală, "Beiträge zur Philosophie" ("Contribuții la filosofie"), care va aparea abia postum, în 1989. După sfârșitul războiului, este supus procesului de "denazificare" și suspendat de la universitate. În 1950 este reintegrat în corpul universitar, doi ani mai târziu este pensionat. În 1974 începe editarea operelor sale complete în peste 100 de volume. Martin Heidegger moare la 26 mai 1976 la Freiburg.

Opera filosofică

"Ființă și Timp" (1927)

Cdt.jpg


În această lucrare, Heidegger vorbește încă de la început despre "necesitatea reluării întrebării privitoare la ființă". Demersul său este, așadar, unul ontologic, ce vine în continuarea ontologiei lui Platon și Aristotel. Numai că în centrul "ontologiei fundamentale" heideggeriane stă, de astă dată, "Dasein-ul uman. Întrebarea privitoare la ființă ia, încă de la început, forma întrebării privitoare la ființa unei ființări determinate.

Existența autentică a omului este configurată ca o deschidere în lume și ca proiectare conștientă ce depășește cotidianul, având certitudinea morții ineluctabile. Heidegger își pune deci întrebarea fundamentală asupra sensului existenței, căzută în uitare și trivialitate, care nu ar fi fost tratată suficient în ontologia clasică, începând de la originile sale în filosofia greacă. Este adevărat că Aristotel prezintă în "Metafizica" sa o sistematizare a categoriilor ființei, totuși fără a tematiza sensul existenței, care ar putea să ducă la înțelegerea diversității ontologice. Omul, în calitatea sa de ființă, are totdeauna o reprezentare asupra ideii de existență, idee care poate fi asimilată cu cunoștința pe care o are asupra obiectelor. Această cunoștință este denumită "ontică", referindu-se la știință, fără a cerceta relațiile sale cu obiectele, în timp ce problema existenței obiectelor este denumită "ontologică", în măsura în care se pune problema sensului existenței, ar putea fi denumită chiar "pre-ontologică". Intenția lui Heidegger constă în a demonstra rolul coordonatelor temporale ca orizont transcendent al căutării sensului de a fi. Pentru că oamenii se confruntă cu existența într-o formă neteoretică și numai condiționați temporal, altfel nu s-ar putea spune sub nici o formă "aceasta este". Explicarea problematicei legată de timp oferă mijloacele de examinare a sensului existenței, pentru că existența este înțeleasă doar pornind de la forma sa temporală. Interpretarea ființei începe cu înțelegerea temporalității. Din aceasta rezultă sensul unitar al structurii temporale în cele trei dimensiuni ale sale: "Viitor", "Prezent" și "Trecut". Această concepție a lui Heidegger a marcat o cotitură importantă în filosofia europeană, sub influența sa îmbogățindu-se curente ca existențialismul și deconstructivismul.

Distincții importante în Ființă și timp: ontologic / ontic, ființă / ființare,[2] existențial / existențiell, autenticitate / neautenticitate, temporalitate a Dasein-ului / temporalitate a ființei înseși.

Ființă și timp este o carte neterminată. Varianta publicată în anul 1927, cu subtitlul Partea întîi, cuprinde de fapt doar primele două secțiuni ale primei părți. Cea de a treia secțiune a fost scrisă de Heidegger, dar nu a fost publicată, deoarece autorului i-a devenit clară imposibilitatea continuării proiectului filozofic din această carte. Textul celei de-a treia secțiuni a fost distrus (conform unei mărturii a lui Heidegger). Anumite dezvoltări care făceau conținutul celei de-a treia secțiunii sunt cuprinse în textul prelegerii despre "Problemele fundamentale ale fenomenologiei", ținută Marburg imediat după anul 1927. Pentru înțelegerea lucrării Ființă și timp sut de altfel indispensabile prelegerile ținute de Heidegger în acea perioadă, publicate postum în cuprinsul Ediției complete / Gesamtausgabe.

În anii '30, după ce autorul renunță să ducă la bun sfîrșit "ontologia fundamentală" din Ființă și timp, filozofia lui Heidegger va cunoaște o prefacere radicală. Ea nu va mai avea în centrul său Dasein-ul uman, ci va avea în vizor ființa însăși.

Kant și problema metafizicii (1929)

Cartea cea mai importantă, cronologic, după Ființă și timp, este așa-numita „carte despre Kant“, care are la bază interpretarea extinsă din prelegerea intitulată „Interpretare fenomenologică a Criticii rațiunii pure“ (din anul 1925). Încă din Ființă și timp, Heidegger afirmase despre Kant că a fost „primul și singurul care a mers o bucată de drum către investigarea dimensiunii temporalității ființei“ (p. 23). Drept urmare, îl interpretează pentru a scoate la iveală un Kant „metafizician“, adică preocupat de problema dintotdeauna a metafizicii, cea ontologică. Heidegger încearcă să arate, printr-o interpretare destul de „violentă“ (și va recunoaște asta mai tîrziu), că facultatea imaginativă (Einbildungskraft) este „timpul însuși“, așadar că acolo s-ar pregăti determinarea ființei umane ca Dasein, adică pornind de la timp. De remarcat că, în această carte, unde se vorbește preponderent despre „finitudinea omului“, desemnarea terminologică a acestuia nu mai e așa strictă precum în Ființă și timp: Heidegger vorbește acum despre „Dasein-ul din om“ (lucru care, după cum povestește Gadamer, a părut la vremea aceea surprinzător, deoarece nu se mai putea ști dacă Dasein înseamnă omul însuși sau o „facultate“ a sa). Însă acesta era mai degrabă un semn că proiectul filozofic din Ființă și timp începuse să sufere modificări, care vor deveni cu timpul din ce în ce mai radicale, până cînd filozofia lui Heidegger, în anii ’30, va cunoaște o spectaculoasă „răsturnare“.

Opera târzie

Martin Heidegger, corespondenta cu Elisabeth Blochmann
Martin Heidegger, Despre miza gândirii
Corespondenta Arendt-Heidegger.jpg

Temele abordate după 1950 au fost istoria metafizicii ca destin al Occidentului, esența tehnicii ca realizare a metafizicii, cu posibilitatea de a se depăși pe sine însăși, esența limbajului și funcția poeziei ca posibilitate de a ajunge la conștiință și evadarea din superficialitate. Alte opere importante ale lui Heidegger din această perioadă au fost "Ce înseamnă a gîndi" (1954), "Tezele lui Kant asupra ființei" (1963), "Asupra tratatului lui Schelling despre esența libertății umane" (1971).


Cea mai importantă scriere publicată de Heidegger în ultimii săi ani de viață este textul conferinței ținute la Freiburg în anul 1962, intitulată Timp și ființă (text publicat în volumul Despre miza gîndirii). Titlul este identic cu cel al secțiunii a treia din Ființă și timp și vrea de fapt să semnalizeze "că gîndirea din Ființă și timp a fost continuată". În acest text își face apariția pentru prima oară termenul-cheie al filozofiei heideggeriene tîrzii, Ereignis. (Acesta, ca și Dasein, este un termen intraductibil, însă semnificația lui ar putea fi redată prin formula "evenimentul revelării propriului"). Textul conferinței este însoțit în volum și de procesul-verbal al unui seminar ținut pe marginea lui.

Heidegger în limba română

Primii traducători în limba română ai scrierilor lui Martin Heidegger au fost Walter Biemel și Alexandru Dragomir, care au studiat în anii '40 la Freiburg cu Heidegger (împreună cu un alt român, Octavian Vuia). Ei au realizat pe atunci o versiune a conferinței "Ce este metafizica?". Traducerea n-a putut fi publicată în țară, din cauza interdicției venite din partea ocupației germane (a apărut mai tîrziu în exil, în revista Caiete de dor).

Abia în anul 1979 a apărut, la editura Univers, un volum care cuprindea - sub titlul oarecum inofensiv pentru cenzură: Originea operei de artă - cîteva scrieri importante, printre care Scrisoare despre umanism, La ce bun poeți?, Întrebarea privitoare la tehnică. Cei doi traducători, Thomas Kleininger și Gabriel Liiceanu, - adevărații "pionieri" ai traducerii lui Heidegger în limba română - vor publica apoi, în anul 1988, versiunea românească a volumului Wegmarken / Repere pe drumul gîndirii (o antologie de conferințe și studii realizată de Heidegger în timpul vieții sale și inclusă apoi, ca vol 9, în Ediția completă). Această apariție cuprinde și o nouă versiune a traducerii la Scrisoare despre umanism.

După 1990, filozofia lui Heidegger pătrunde în spațiul academic al României, prin cursurile ținute la Facultatea de Filozofie din București de profesorul Gabriel Liiceanu. Studenții săi din anii '90 vor face la rîndul lor traduceri importante din opera filozofului de la Freiburg.

Este recunoscut faptul că traducerea scrierilor lui Heidegger în orice limbă ridică probleme deosebite, datorate bogăției conceptuale și caracterului inedit al multora dintre construcțiile sale lingvistice. Heidegger era un bun cunoscător al germanei vechi și folosește deseori cuvintele acestei limbi în forma lor arhaică sau redîndu-le semnificații care nu mai sunt în uz. Există concepte intraductibile, precum Dasein, Gestell, Ereignis. Pătrunderea operei lui Heidegger în cultura română a fost determinată în chip decisiv de calitatea slaba a primelor traduceri realizate, în echipă, de Thomas Kleininger și Gabriel Liceanu. Cei doi au fixat reperele cele mai importante în traducerea sistemului conceptual heideggerian.

Traducerea lucrării Ființă și timp în limba română n-a fost lipsită de peripeții. La Editura "Jurnalul literar" a apărut în anul 1994 - în condiții editoriale precare - un volum ce poartă titlul "Ființă și timp", în traducerea lui Dorin Tilinca și Mircea Arman. El nu cuprinde însă decît traducerea primei secțiuni a cărții, deci jumătate din textul original. Acest lucru nu este specificat în chip expres nicăieri în volum. În anul 2002 a apărut o nouă versiune a acestei traduceri, cu titlul "Fiire și Timp" (semnată Dorin Tilinca), la Editura "Grinta" din Cluj, în anul 2002. De astă dată este vorba despre o traducere integrală a cărții lui Heidegger, apărută însă, ca și în 1994, ca ediție pirat, asa cum au aparut, dealtfel, toate traducerile in alte limbi, cu exceptia limbii turcesti, doar in Turcia si Romania punindu-se problema dreptului de autor pentru o carte care nu produce beneficii editurilor. Volumul nu a fost retras ulterior din comerț în ciuda unui proces intentat de Editura Humanitas.El se gaseste inca de vinzare la diferite adrese, pe internet.

În anul 2003 a apărut la Editura Humanitas traducerea la Ființă și timp, semnată de Gabriel Liiceanu și Cătălin Cioabă. Această versiune - singura autorizată pentru spațiul de limbă română( fals, Hermann Heidegger a autorizat aparitia traducerii lui Dorin Tilinca si MIrcea Arman, acesta fiind unicul detinator exclusiv al drepturilor de autor al operei tatalui sau, scrisoarea aparind in presa romaneasca)) - este calchiata dupa traducerea lui Dorin Tilinca, asa cum aminteste si autorul Viorel Rotila in vol. Heidegger si rostirea fiintei, p. 88. Ed. Lumen, Iasi) Volumul a apărut în condiții grafice deosebite fara insa a cuprinde un aparat critic adecvat. Traducerea i-a fost dedicată lui Walter Biemel.

Traduceri în limba română

GA 24.jpg
GA 20.jpg


  • Originea operei de artă, trad. de Thomas Kleininger și Gabriel Liiceanu, București, Univers, 1979, ediția a II-a , București, Humanitas, 1996
  • Repere pe drumul gândirii, trad. de Thomas Kleininger și Gabriel Liiceanu, București, Editura Politică, 1988
  • Ființă și Timp, trad. de Dorin Tilinca și Mircea Arman, București, Jurnalul Literar, 1994 (ediție incompletă)
  • Timp și Ființă, trad. de Dorin Tilinca și Mircea Arman, București, Jurnalul Literar, 1995
  • Introducere în metafizică, trad. de Gabriel Liiceanu și Thomas Kleininger, București, Humanitas, 1999
  • Conceptul de timp, trad. de Cătălin Cioabă, București, Humanitas, 2000
  • Parmenide, trad. de Bogdan Mincă și Sorin Lavric, București, Humanitas, 2001
  • Fiire și Timp, trad. de Dorin Tilinca, ediție îngrijită și studiu introductiv de Mircea Arman, Cluj-Napoca, Grinta, 2001
  • Ființă și timp, trad. de Gabriel Liiceanu și Cătălin Cioabă, București, Humanitas, 2003
  • Prolegomene la istoria conceptului de timp, trad. de Cătălin Cioabă, București, Humanitas, 2005
  • Metafizica lui Nietzsche, trad. de Ionel Zamfir și Cătălin Cioabă, București, Humanitas, 2005
  • Problemele fundamentale ale fenomenologiei, trad. de Bogdan Mincă și Sorin Lavric, București, Humanitas, 2006
  • Martin Heidegger - Elisabeth Blochmann, Corespondență, trad. de Ileana Snagoveanu Spiegelberg, , București, Humanitas, 2006
  • Despre miza gândirii, trad. de Cătălin Cioabă, Gabriel Cercel și Gilbert Lepădatu, București, Humanitas, 2007


Bibliografie în limba română

  • Otto Pöggeler, Drumul gândirii lui Heidegger, trad. de Cătălin Cioabă, București, Humanitas, 1998
  • Rüdiger Safranski, Un maestru din Germania. Heidegger și epoca lui, trad. de Ileana Snagoveanu-Spiegelberg, București, Humanitas, 2004.
  • Cătălin Cioabă, Jocul cu timpul, București, Humanitas, 2005.
  • Walter Biemel, Heidegger, trad. de Thomas Kleininger, actualizată de Cătălin Cioabă, București, Humanitas 2006
  • Magdalena Mărculescu-Cojocea, Critica metafizicii la Kant și Heidegger, Editura Trei, 2005
  • Cristian Ciocan, Moribundus sum: Heidegger și problema morții, Humanitas, 2007

Lucrări publicate în timpul vieții

  • Sein und Zeit / Ființă și timp, 1927
  • Was ist Metaphysik / Ce este metafizica ?, 1929
  • Kant und das Problem der Metaphysik / Kant și problema metafizicii, 1929
  • Vom Wesen der Wahrheit / Despre esența adevărului, 1930
  • Einführung in die Metaphysik / Introducere în metafizică, 1935)
  • Der Ursprung des Kunstwerkes ("Originea operei de artă", 1935)
  • Nietzsche (1936)
  • Brief über den Humanismus ("Scrisoare despre umanism", 1946)
  • Was heisst Denken ? ("Ce înseamnă a gândi ?", 1951)
  • Die Frage nach der Technik ("Întrebarea privitoare la tehnică", 1953)
  • Das Ende der Philosophie und die Aufgabe des Denkens ("Sfârșitul filozofiei și sarcina gândirii", 1964)
  • Heraklit (1966-1967)

Referiri

Mormîntul lui Heidegger în cimitirul din Meßkirch.
  • "…furtuna care traversează gândirea lui Heidegger — ca și aceea care, prin milenii, încă mai bate dinspre opera lui Platon — nu este una a veacului acesta. Ea vine de foarte departe, dinspre origini, și ceea ce lasã în urmã e o împlinire care, ca orice împlinire, readăpostește totul în originar. [3]


  • "Filozofia lui Heidegger face parte dintre acele opere capabile să provoace o răsturnare în istoria filozofiei, dar care, totodată, ascund în sine un pericol: ea ne poate face să considerăm depășit tot ceea ce a fost pânã în prezent, lucru care aduce cu sine, în mod necesar, o lipsã de mãsurã interioarã a gândirii. Atitudinea fundamental nouã a acestei filozofii implică douã posibilitãți de reacție în fața ei: dacã nu reușim sau nici mãcar nu încercãm sã-l urmãrim pe Heidegger, ci îl judecãm dintr-o anumitã perspectivã, pe care nu dorim câtuși de puțin sã o pãrãsim, atunci totul ne apare în chip necesar ca o vorbãrie ininteligibilã sau, în cel mai bun caz, ca o încercare zadarnicã de a practica un iraționalism raționalizat. Dacã, dimpotrivã, reușim sã-l urmãrim în ceea ce spune, atunci deprindem un nou mod de a vedea lucrurile, care ne fascineazã și pune în așa de mare mãsurã stãpânire pe noi, încât toate reușitele de pânã acum ale filozofiei pãlesc... Chiar aici e de aflat tragismul interior al filozofiei lui Heidegger, anume faptul cã nici cei ce o resping și nici cei ce o îmbrãșișeazã nu ajung sã sesizeze bazele metafizice pozitive ale „sistemului“ lui." [4]


  • "...încã de la primul contact cu privirea pe care o aruncau ochii sãi îți dãdeai seama de cine este vorba și pe cine ai în fațã: era cineva care vede. Un gânditor care știe sã vadã. De fapt, cred cã în asta constã unicitatea lui Heidegger printre cei care ne învațã în epoca noastrã filozofia: lucrurile pe care el le prezintã într-un limbaj extrem de original, într-un limbaj care adesea lezeazã toate așteptãrile noastre, dovedite ca „închipuiri“, aceste lucruri trebuie mereu vãzute intuitiv. Însã asta nu înseamnã cã e vorba de evocãri de moment, de reușita aflãrii cuvântului potrivit, care sã provoace o strãfulgerare a intuiției. Dimpotrivã, întreaga analizã realizatã la nivel de concept nu trece argumentativ de la o idee la alta, ci ne prezintã mereu un singur lucru, vãzut din perspective diferite, ceea ce îi conferã descrierii cu ajutorul conceptelor plasticitate,care constituie cea de-a treia dimensiune a realului pe care îl putem surprinde." [5]

Citate

Drumul de ţară / Feldweg din Meßkirch.
Universitatea din Freiburg, cu inscripţia Die Wahrheit wird euch frei machen / adevărul vă va face liberi
  • "Prin ce iaduri trebuie să mai treacă omul până să înțeleagă că nu el se face pe sine?" [6]


  • „Dificultatea rezidă în limbă. Limbile noastre metafizice sînt, fiecare în felul ei, limbii ale gîndirii metafizice. Dacă esența limbilor occidentale este în sine doar una metafizică ― și de aceea marcată în chip definitiv de onto-teo-logie ―, sau dacă aceste limbi acordă alte posibilități ale rostirii, adică ale unei non-rostiri care să fie în același timp rostitoare ― această întrebare trebuie să rămînă deschisă.“ [7]


  • „Când gândirea este atrasă de un anumit lucru și pornește pe urmele lui, se poate întâmpla ca, pe drum, ea să se transforme. Se cuvine de aceea ca, în cele ce urmează, să fim atenți mai cu seamă la drumul parcurs și mai puțin la conținut“ [8]


  • „Adevărata poezie nu este nicicînd doar o modalitate mai elevată (melos) a limbii obișnuite. Dimpotrivă, vorbirea obișnuită este un poem ce a fost denaturat prin uitare, căci abia dacă se mai poate auzi chemarea din interiorul lui. Opusul poeziei ca vorbire pură nu este proza. Proza pură nu este nicicînd „prozaică“. Ea este la fel de poetică și de aceea la fel de rară precum poezia. [9]


  • „dependent de ființarea care nu este el însuși, omul este totodată departe de a fi cu adevărat stăpînul ființării care este el însuși“ [10]

Legături externe

Vizualizări: 91

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !

Alătură-te reţelei altmarius

STATISTICI

Free counters!
Din 15 iunie 2009

198 state 

(ultimul: Guyana)

Numar de steaguri: 262

Record vizitatori:    8,782 (3.04.2011)

Record clickuri:

 16,676 (3.04.2011)

Tari lipsa: 44

1 stat are peste 600,000 clickuri (Romania)

1 stat are peste 90.000 clickuri (USA)

1 stat are peste 40,000 clickuri (Moldova)

3 state au peste 10.000 clickuri (ItaliaFranta,  

Germania)

6 state au peste 5.000 clickuri (Olanda, Belgia, Marea Britanie, Canada, UngariaSpania )

10 state au peste 1,000 clickuri (Polonia, Rusia,  Australia, IrlandaIsraelGreciaElvetia ,  Brazilia, Suedia, Austria)

50 state au peste 100 clickuri

23 state au un click

Rating for altmarius.ning.com 

altmarius.ning.com-Google pagerank,alexa rank,Competitor

DE URMĂRIT

1. ANTICARIAT ALBERT

http://anticariatalbert.com/

2. ANTICARIAT ODIN 

http://anticariat-odin.ro/

3. TARGUL CARTII

http://www.targulcartii.ro/

4. PRINTRE CARTI

http://www.printrecarti.ro/

5. MAGAZINUL DE CARTE

http://www.magazinul-de-carte.ro/

6 ANTICARIAT PLUS

http://www.anticariatplus.ro/

7. DEPOZITUL DE CARTI 

http://www.calinblaga.ro/

8. CARTEA DE CITIT

http://www.carteadecitit.ro/

9. ANTICARIAT ON-LINE
http://www.carti-online.com/

10. ANTICARIATUL DE NOAPTE

 http://www.anticariatuldenoapte.ro/

11. ANTICARIATUL NOU

http://www.anticariatulnou.ro

12. ANTICARIAT NOU

https://anticariatnou.wordpress.com/

13. ANTICARIAT ALEPH

https://www.anticariataleph.ro/

14. ANTIKVARIUM.RO

http://antikvarium.ro

15.ANTIKVARIUS.RO

https://www.antikvarius.ro/

16. ANTICARIAT LOGOS

http://www.anticariat-logos.ro/

17. ANTICARIAT.NET

http://www.anticariat.net/informatii-contact.php

18. TIMBREE

www.timbree.ro

19. FILATELIE

 http://www.romaniastamps.com/

20 MAX

http://romanianstampnews.blogspot.com

21. STAMPWORLD

http://www.stampworld.com

22. LIBMAG

https://www.libmag.ro/oferta-carti-polirom/?utm_source=facebook-ads-7-99-polirom&utm_medium=banner-facebook&utm_campaign=7-99-polirom-facebook&utm_content=new-3

23. BUCURESTIUL MEU DRAG

http://www.orasul.ro/

24. MAGIA MUNTELUI

http://magiamuntelui.blogspot.com

25. RAZVAN CODRESCU
http://razvan-codrescu.blogspot.ro/

26.RADIO ARHIVE

https://www.facebook.com/RadioArhive/

27.EDITURA UNIVERSITATII CUZA - IASI

http://www.editura.uaic.ro/produse/colectii/documenta/1

28. EDITURA ISTROS

https://www.muzeulbrailei.ro/editura-istros/

29 ORIZONTURI CULTURALE

http://www.orizonturiculturale.ro/ro_home.html

30. SA NU UITAM

http://sanuuitam.blogspot.ro/

31. MIRON MANEGA
http://www.certitudinea.o

32. NATIONAL GEOGRAPHIC ROMANIA

https://www.natgeo.ro/revista

33. KORUNK

http://ideakonyvter.ro/53-korunk

Insignă

Se încarcă...

Anunturi

Licenţa Creative Commons Această retea este pusă la dispoziţie sub Licenţa Atribuire-Necomercial-FărăModificări 3.0 România Creativ

Note

Erfolgsgeschichte Taunusbahn

Creat de altmariusclassic Sep 13, 2013 at 11:02am. Actualizat ultima dată de altmariusclassic Sep 13, 2013.

Schnell und Steiner

Creat de altmariusplus Iun 19, 2013 at 1:59pm. Actualizat ultima dată de altmariusplus Iun 19, 2013.

Grosse Kunstfuehrer zum Schnell &Steiner

Creat de altmariusclassic Dec 21, 2012 at 6:55pm. Actualizat ultima dată de altmariusclassic Dec 21, 2012.

© 2019   Created by altmarius.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor