cultură şi spiritualitate

Aniversarea zilei: Jacques Derrida

Jacques Derrida

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jacques Derrida

Naştere –	(15 iulie 1930 El-Biar, Algeria
Profesiune –	filosof, profesor de filosofie, eseist, publicist
Naţionalitate –	francez
Perioadă activă ca scriitor –	Postmodernism
Mişcare literară –	Deconstrucţie
Operă/e de debut –	Oraşul şi câinii

Jacques Derrida (15 iulie 1930 – 8 octombrie 2004) a fost un filosof francez născut în Algeria într-o familie de evrei. Este părintele deconstrucţiei.

S-a născut în 1930 la El-Biar, în Algeria, unde face şcoala primară şi liceul. Decedat în 2004. Într-o Algerie care depindea de regimul pro-nazist de la Vichy, şi în care începând din 1940 evreii erau excluşi din învăţământ şi din justiţie, Derrida este exmatriculat de la liceul Ben Aknoun.

Din 1942 învaţă la un liceu înfiinţat de profesori evrei daţi afară din învăţământul de stat. Reîntors la Ben Aknoun, are o viaţă şcolară dezordonată, gălăgioasă şi îndreptată cu precădere spre activităţi sportive, din care nu lipsesc competiţiile de tot felul.

Marele filosof de mai târziu visa în acel moment să devină fotbalist profesionist. Bacalaureatul din 1947 este un eşec pentru Derrida. în acelaşi timp, el trăieşte stări de tulburare, inadaptare şi retragere, citind foarte mult (Jean-Jacques Rousseau, André Gide, Friedrich Nietzsche, Albert Camus).

În perioada 1947-1948 participă la cursul de filosofie de la liceul Gauthier (Alger), unde este marcat profund de scrierile lui Bergson şi Sartre. Din 1948 orientarea sa către filosofie este deja clară. Acum îl impresionează în mod deosebit Soeren Kierkegaard şi Martin Heidegger. Anii 1952-1953 îl găsesc student la "École normale supérieure" din Paris, unde se împrieteneşte, printre alţii, cu Bianco, Pierre Bourdieu, Serres. În 1943 îl cunoaşte pe Michel Foucault.

În 1956 primeşte o bursă specială de auditor al cursurilor universităţii Harvard- perioadă în care îl citeşte pe Joyce. În iunie 1957 se căsătoreşte, la Boston, cu Marguerite Aucouturier, împreună cu care va avea doi copii. În timpul războiului din Algeria, Derrida predă limbile franceză şi engleză tinerilor algerieni. Din 1960 se instalează cu familia la Nisa şi apoi predă la Sorbona şi la universitatea Johns Hopkins din Baltimore şi la Yale. Totodată, înfiinţează împreună cu nişte prieteni Asociaţia Jan-Hus, care sprijinea intelectualii cehi disidenţi sau persecutaţi.

În 1983 este creat "Colegiul internaţional de filosofie", al cărui prim director este chiar Derrida. Pe lângă aceste activităţi, el primeşte şi un rol în filmul "Ghost Dance", alături de Pascale Ogier.

Opera filosofică

Dintre lucrările sale sunt de reţinut cele trei lucrări publicate în 1967, la debutul său - L`ecriture et la différence (Scriitura şi diferenţa), De la grammatologie (Despre gramatologie) şi La Voix et le phénomène (Vocea şi fenomenul). Lucrul despre care se vorbeşte mai puţin este însă preocuparea sa spre Marx, (cel puţin) din ultimul lui deceniu de viaţă, situîndu-se astfel printre puţinii gînditori contemporani care n-au subscris la noul val de respingere în bloc a operei celui la care au facut apel - mai mult sau mai puţin întemeiat - toate mişcările şi statele comuniste:

"Că vor sau nu, că ştiu sau nu, toţi oamenii de pe întreg pamîntul sînt astăzi, într-o anumită măsură, moştenitori ai lui Marx şi ai marxismului...Nu există niciun precedent al unui astfel de eveniment. În întreaga istorie a omenirii...un astfel de eveniment (să repetăm: acela al unui discurs de formă filozofico-ştiinţifică care caută a se rupe de mit, de religie şi de mistica naţionalistă) deci acest eveniment s-a legat, pentru prima oară şi în mod inseparabil, de nişte forme mondiale de organizare socială (un partid cu vocaţie universală, o mişcare muncitorească, respectiv o confederaţie de state). Toate acestea propunînd un nou concept de om, de societate, de economie, de naţiune - şi mai multe concepte privitoare la stat şi la dispariţia acestuia." ("Spectrele lui Marx", Editura Polirom 1999, pag. 143-144)

Alte opere majore

La Dissémination (Diseminarea), 1972
Marges - de la philosophie (Limitele filosofiei), 1972
La faculté de juger, 1985
Heidegger et la question, 1990
De l'esprit, 1990
Du droit à la philosophie, 1990
L'Éthique du don, 1992
Donner la mort, 1992
Passions, 1993
Spectres de Marx, 1993
Politiques de l'amitié, 1994
Apories, 1996
Résistances de la psychanalyse, 1996
Adieu à Emmanuel Lévinas, 1997
Cosmopolites de tous les pays encore un effort, 1997
Marx en jeu , 1997
De l'hospitalité, 1997
Demeure, Maurice Blanchot, 1998
Voiles (cu Hélène Cixous), 1998
Mémoire d'aveugle, 1999
Feu la cendre, 1999
Sur paroles, 1999
Le concept du 11 septembre, dialoguri despre New York cu Giovanna Borradori, Jacques Derrida şi Jürgen Habermas, 2002