Aniversarea zilei: Ion Petrovici

[altmariusideea]

Scriitori în arhiva CNSAS:
Ion Petrovici - la reeducare de Ioana Diaconescu

Strălucit orator de catedră, autor de manuale universitare, Ion Petrovici a fost o figură marcantă a Universităţii româneşti şi a filozofiei noastre moderne, un eseist şi un prozator memorialist remarcabil" (Dicţionarul Scriitorilor Români, literele M-Q, Ed. Albatros, 2001, autori Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu). Eseist şi memorialist, născut la 14 iunie 1882, la Tecuci, şi stins din viaţă la 17 febr. 1972 la Bucureşti, Ion Petrovici licenţiat al Facultăţii de Drept (1903) şi al Facultăţii de Litere şi Filozofie (1904) devine, în 1905, doctor în filozofie. Studiază două semestre filozofie la Leipzig şi Berlin. Anul 1906 îl găseşte conferenţiar de logică şi filozofie la Universitatea din Iaşi (1906). în 1912 devine profesor al aceleiaşi universităţi, apoi din 1940, profesor de istoria filozofiei moderne la Universitatea din Bucureşti. între 1923 şi 1926 este decan al Facultăţii de Litere şi Filosofie din Iaşi. Carieră universitară şi ştiinţifică europeană. Susţine conferinţe şi cursuri la Viena, Paris, Geneva, Alger, Praga, Bruxelles; colaborator al unor reviste importante din Franţa şi Germania. Membru corespondent al Academiei Române începînd cu 1927 şi membru activ în 1934; membru al Academiei din München, al Comitetului Permanent al Congresului de Filozofie din Paris (1936), al Comitetului de Conducere al Federaţiei Internaţionale de Filozofie, din 1940. Fulminanta carieră politică curmată în temniţele comuniste: ministru al învăţămîntului şi al Lucrărilor Publice (1921, 1926, 1937, 1938), ministru al Culturii Naţionale, Cultelor şi Artelor (1941). Filozof specialist şi evidenţiat mai cu seamă în domeniul logicii, autor al lucrărilor: Teoria noţiunilor (1910 şi 1924), Probleme de logică (1911, 1923 şi 1928); studii de teoria cunoaşterii şi istoria filozofiei; susţinător, pornind de la Kant, al metafizicii, acordîndu-i locul meritat în cadrul filozofiei ştiinţei şi culturii (Introducere în metafizică, 1924). Autor al unor monografii despre Schopenhauer (1933) şi Kant (1936). Vom citi împreună file din dosarul domiciliilor obligatorii şi al coloniilor de muncă ce au urmat anilor de temniţă ai profesorului Ion Petrovici, într-o incredibilă continuare a unui calvar neîntrerupt, după ce fusese condamnat la zece ani temniţă grea ca demnitar în Guvernul Antonescu, ca ministru al Instrucţiunii şi Cultelor. Dosarul Penal P 358 - A.C.N.S.A.S. Coperta interioară: "M. A. I., Serviciul "C" nr. 2110. Dosar de domiciliu obligatoriu. Arhiva nr. 49.625 anchetă. încadrat în D.O. la 3 octombrie 1958 în comuna Olaru prin decizia M. A. I. din 13 martie 1958 pe timp de 36 de luni." Profesorul avea 75 de ani cînd, după eliberarea din Penitenciarul Rîmnicu- Sărat, avea să fie trimis în domiciliu obligatoriu. Document: la fila 1 a dosarului P 358 - adresa emisă de M. A. I. - Direcţia generală a penitenciarelor şi coloniilor de muncă - Serviciul evidenţă, la 2 iunie 1958 către UM 0123/E M. A. I.: "Urmare a raportului nr. 1127/1958 al Penitenciarului Rîmnicu-Sărat vă înaintăm alăturat nota-raport pentru eliberare la expirarea pedepsei privind pe deţinutul c.r. (contrarevoluţionar - n. n.) Petrovici Ion a cărui pedeapsă expiră la 2 octombrie 1958". Documentul de la fila 2: Notă-raport emisă de Penitenciarul Rîmnicu-Sărat: "Deţinutul c.r. Petrovici D. Ioan ş...ţ a fost condamnat pentru crimă de război prevăzută şi pedepsită de Legea 207/1948 prin hotărîrea nr. 123/1949 a Tribunalului Curţii Bucureşti secţia IV penală. ş...ţ Pedeapsa expiră la 2 octombrie 1958. A fost condamnat prin sentinţa 123/19.I.1949 de Curtea Bucureşti secţia IV penală, mandat de executarea pedepsei 2172/949 emis de Parchetul Curţii Bucureşti pentru crimă de război Legea 207/1948 la 10 ani temniţă grea". Documentul care urmează conţine toate învinuirile specifice regimului comunist represiv, cea supremă fiind că "fusese cooptat şi în guvernul Antonescu ca ministru al învăţămîntului". Anvergura lui intelectuală şi politică se constituie crimă; drept care profesorul Ion Petrovici urmează să fie trimis în colonia de muncă pe timp de 24 de luni, după care călăii lui ajung la concluzia că e mai bine să fie trimis în domiciliu obligatoriu, "întrucît se face vinovat de crime de război". Documentul este un Referat conceput de Serviciul "C" - M. A. I. (îl găsim la fila 4 a dosarului) cuprinzînd "date asupra numitului Petrovici Ioan, deţinut în penitenciarul Rîmnicu-Sărat, care urmează a fi eliberat prin expirarea pedepsei la 2 octombrie 1958." La 8 august 1958 numărul de 24 de luni de D. O. (domiciliu obligatoriu - n.n.) este majorat la 36 de luni prin propunerea, care rămîne definitivă, a şefului serviciului "C" M. A. I., propunere pe care o citim la fila 8 în Decizia 15.127 a M. A. I.; "în conformitate cu Hotărîrea Consiliului de Miniştri nr. 337 din 11 martie 1954 cu privire la reeducarea foştilor condamnaţi c. r. care şi-au ispăşit pedeapsa. în scopul prevenirii unor noi infracţiuni la legile R. P. R. Avînd în vedere materialele existente asupra activităţii desfăşurate de condamnatul c.r. Petrovici Ioan ş...ţ considerat deosebit de periculos pentru Securitatea Statului M. A. I. Decide: Articolul 1. Se fixează D. O. pe timp de 36 de luni în comuna Olaru raionul Călăraşi." Decizia intră în vigoare la 2 oct. 1958 cînd profesorul avea 75 de ani. Document Fila nr. 9. Ordin al Serviciului "C" M. A. I. către Direcţia Securităţii Regiunii Bucureşti - "Pentru ca cel în cauză" să fie trecut în dosarul de obiectiv-problemă şi supravegheat informativ. La eliberarea din penitenciarul Rîmnicu-Sărat, la 2 octombrie 1958, Ion Petrovici urma să fie "predat organelor de miliţie pentru a fi dus la domiciliul obligatoriu." Citind asta în adresa U.M. 0078440 - M. A. I. din 13 aug. 1958 către Direcţiunea generală a penitenciarelor şi coloniilor de muncă. Se specifică "în evidenţa noastră nu este cunoscut cu activitate legionară." Ne imaginăm un bătrîn de 75 de ani, după 10 ani de temniţă grea ridicat de Miliţia populară şi trimis într-un sat uitat de lume cu domiciliu obligatoriu, la muncă forţată. Rezultatul a fost îmbolnăvirea gravă a profesorului. O dovedeşte adresa cu stampila URGENT, din 13 noiembrie 1958, emisă de Direcţia generală a Miliţiei - Direcţia evidenţa populaţiei către U.M. 0123/E Bucureşti: "Trimitem alăturat, pentru a dispune, adresa Spitalului Unificat Călăraşi nr. 3663 1.XI.1958 împreună cu un referat din care rezultă că numitul Petrovici Ioan cu domiciliu obligatoriu în comuna Olaru este grav bolnav şi necesită internarea lui într-un spital din Bucureşti." Referatul nr. 14/00103010, din 13 noiembrie 1958 transcrie diagnosticul: "ectazie aortică cu tulburări de tensiune şi ritm cardiac accentuat." Aprobarea (căci fără ea nu se putea) U.M. 0123/E - M. A. I. către Direcţia Generală a Miliţiei vine pe loc: lui Ion Petrovici "i se aprobă părăsirea domiciliului obligatoriu pe termen de 30 de zile pentru a se interna într-un spital din Bucureşti"... La 29 decembrie 1958 ministrul de Interne Alexandru Drăghici ordonă verbal schimbarea D. O. (domiciliul obligatoriu - n.n.) al profesorului Petrovici din comuna Olaru, raionul Călăraşi în oraşul Bucureşti str. Vasile Conta nr. 3-5. Adică acasă. * * * Suntem în anul 1961, 29 septembrie. Profesorul Petrovici îşi continuă D. O. în Vasile Conta nr. 3-5. Referatul Serviciului "C" - M. A. I. propune: "Numitului Petrovici Ion să i se ridice restricţiile domiciliare la expirarea termenului 2 octombrie 1961", în urma concluziilor Direcţiei a III-a care "îl urmăreşte prin acţiune informativă individuală şi opiniază a i se ridica restricţiile domiciliare la expirarea termenului." Această hotărîre este subliniată de o mînă autoritară (probabil a adjunctului ministrului de Interne) care scrie pe marginea referatului "pentru ce?". în urma adresei Serviciului "C" către Direcţia a III-a - în cadrul M. A. I., criticată de ministrul de Interne că aprobase eliberarea din domiciliu obligatoriu a lui Ion Petrovici, "acesta revine asupra avizului dat anterior şi opiniază să nu i se ridice restricţiile domiciliare la expirarea termenului deoarece este lucrat prin acţiune informativă individuală pentru manifestări duşmănoase şi relaţii cu o serie de elemente ce au activat în fostele partide burgheze." Faţă de cele mai sus Propunem Numitului Petrovici Ioan să i se fixeze D. O. în continuare pe timp de 24 de luni." Realitatea este că profesorul Petrovici nu avea pensie şi nici un alt mijloc de subzistenţă, motiv pentru care prietenii îl mai ajutau cum puteau, fie cu bani, fie cu alimente. Or, unul din scopurile domiciliului obligatoriu era tocmai lipsirea de mijloace de trai a condamnatului. Direcţia a III-a, la rîndu-i, răspunde, conformîndu-se, Serviciului "C" - M.A.I.: "La adresa dvs. nr. 806.918 din 3 octombrie 1961, vă facem cunoscut că nu suntem de acord a i se ridica restricţiile domiciliare numitului Ion Petrovici. ş...ţ Menţionăm că greşit s-a dat avizul de a i se ridica restricţiile domiciliare de către tov. maior Lupu Vasile." La fila 29, pe marginea unei note a Serviciului "C" din M. A. I. e scris de mînă: "să se atragă atenţia Direcţiei III să nu mai facă propuneri fără simţul răspunderii." Semnat adjunctul Ministrului Afacerilor Interne, Vasile Negrea. Document. Fila nr. 30 - Decizia nr. 16.281 a M. A. I. prin care, "în conformitate cu Hotărîrea Consiliului de Miniştri nr. 337 din 11 martie 1954 completată prin H. C. M. nr. 237 din 12 febr. 1957 cu privire la stabilirea domiciliului obligatoriu şi persoanelor care prin faptele şi manifestările lor primejduiesc sau încearcă să primejduiască regimul democrat-popular, în scopul prevenirii unor noi infracţiuni la legile R. P. R. Avînd în vedere materialele existente asupra activităţii desfăşurate de numitul Petrovici Ioan ş...ţ în prezent cu domiciliu obligatoriu în oraşul Bucureşti, str. Vasile Conta 3-5, considerat deosebit de periculos pentru Securitatea Statului. Ministerul Afacerilor Interne Decide: Articolul 1 - Se fixează D. O. pe timp de 24 de luni. Prezenta decizie intră în vigoare la 24 oct. 1961. * * * încheiem studiul documentelor aflate în Dosarul Penal 358 a A.C.N.S.A.S. ce-l privesc pe unul dintre cei mai importanţi intelectuali ai României de anvergură europeană, ca inculpat şi deţinut în lotul Antonescu ca ministru al Culturii Naţionale, Cultelor şi Artelor. Dosarul cuprinde documente privind domiciliile obligatorii ce i-au fost impuse profesorului după ce ispăşise 10 ani de temniţă grea şi fusese eliberat în 1958 pentru ca, imediat, să i se fixeze domiciliu obligatoriu în comuna Olaru, raionul Călăraşi, apoi în Bucureşti pînă la 28 oct. 1963, cînd ajunsese la respectabila vîrstă de 83 de ani. Ultimele documente: Adresa Serviciului "C", nr. 14/792474, prin care se cerea Direcţiei a III-a "certificatul de bună purtare" pentru profesor şi avizul pentru ridicarea restricţiilor domiciliare, cu data de 25 iulie 1963. La 3 august 1963, Direcţia a III-a dă aviz negativ ridicării restricţiilor domiciliare pentru Ion Petrovici, deoarece "este vizitat şi întreţine legături cu mai multe elemente care au deţinut funcţii în aparatul de stat pe timpul lui Antonescu. Aceste elemente îl ajută cu diferite sume de bani pentru a se întreţine şi de multe ori îl duc la restaurante." Categoric, Direcţia a III-a nu-şi mai lua răspunderea pentru ridicarea restricţiilor domiciliare ale profesorului Petrovici. După hotărîrea Direcţiei a III-a de a-i prelungi D. O., Serviciul "C" din M.A.I. "propune să i se fixeze D. O. în continuare pe timp de 12 luni." Documentul de la fila nr. 38 a Dosarului de Anchetă-Penal 358 Petrovici Ion, confirmă că, în sfîrşit, la 8 august 1963 U.M.0123/E Bucureşti, prin adresa către Direcţia Generală a Miliţiei "s-a aprobat ridicarea restricţiilor domiciliare la expirarea termenului 2 oct. 1963 numitului Petrovici Ion " Conducerea M. A. I. nu aprobase fixarea D. O. în continuare, aşa cum propusese, de data aceasta, Direcţia a III-a a M. A. I. Dosarul se încheie cu ultimul document - fila nr. 41: M. A. I., Serviciul "C", Secţia I Biroul 4 - la 2 oct. 1963: "Verificînd materialele aflate în dosarul de domiciliu obligatoriu 2110 ce aparţine numitului Petrovici Ion am constatat următoarele: Prin Decizia M. A. I. 15127 din 13.08.1958 pag. 8, i s-a fixat D. O. pe timp de 36 de luni în comuna Olaru, raionul Călăraşi, regiunea Bucureşti, deoarece a comis crime de război. în baza referatului 14/79776821 din 17 aug. 1963 fila 37, susnumitului i s-au ridicat restricţiile domiciliare şi s-a stabilit în Bucureşti." Profesorul Petrovici avea să trăiască peste 90 de ani, ultimii treizeci marginalizat, cu restricţii şi condamnări; un drum lung al infernului din care a scăpat cu viaţă.