Altădată, pe 19 februarie

[altmarius]

Publicat: 6 Februarie 2015

1876 – Se  naște Constantin Brâncuși (d. 1957). Brâncuși a fost un sculptor care a contribuit mult la înnoirea limbajului și viziunii plastice în sculptura contemporană. A fost ales postum membru al Academiei Române.

Francezii și americanii îl desemnează, cel mai adesea, doar prin numele de familie, pe care îl scriu fără semne diacritice, Brancusi, pronunțându-l după regulile de pronunțare ale limbii franceze.Copilăria sa a fost marcată de dese plecări de acasă și de ani lungi de ucenicie în ateliere de boiangerie, prăvălii și birturi.  În Craiova, în timp ce lucra ca ucenic, își face cunoscută îndemânarea la lucrul manual prin construirea unei viori din materiale găsite în prăvălie. Găsindu-se că ar fi de cuviință să dezvolte aceste abilități, el este înscris cu bursă la Școala de Arte și Meserii din Craiova. În 1903 primește prima comandă pentru un monument public, bustul generalului medic Carol Davila. Sculptura a fost instalată la Spitalul Militar din București și reprezintă singurul monument public al lui Brâncuși din București.

1904 este anul plecării lui Constantin Brâncuși din România: el pornește pe jos spre Paris, oprindu-se pentru perioade mai lungi la Budapesta și la Viena. Apoi, se stabilește o vreme la Munchen, unde frecventează cursurile Academiei Regale de Belle Arte. Pentru a-și putea plăti cheltuielile practică meseria de infirmier. De aici, pleacă apoi cu trenul spre Paris, unde ajunge la 14 iulie 1904.În 1909, Brâncuși sculptează - în lemn - primele “coloane”, un “antrenament” pentru ceea ce urma să fie cea mai importantă realizare artistică a sa: “Coloana fără sfârșit”.

În 1913, Constantin Brâncuși își face debutul și pe continentul american, câteva dintre lucrările sale fiind expuse la New York, în cadrul expoziției “The Armory Show”.În 1935 Liga Națională a Femeilor din județul Gorj îi propune lui Brâncuși să realizeze o coloană fără sfârșit, la Targu Jiu, ca monument în cinstea eroilor români căzuți în primul război mondial.  Opera este finalizată în 1937, alături de  “Poarta sărutului” și “Masa tăcerii”.  

Dupa finalizarea acestui complex de la Târgu Jiu, Brâncuși pleacă iarăși din țară, pentru a reveni în 1938, cu prilejul inaugurării oficiale, care a avut loc pe 27 octombrie. Revoltat că fusese aspru și pe nedrept criticat de “Academia Republicii Populare Române”,  Brâncuși își depune, la 1 august 1951, pașaportul românesc la Ambasada de la Paris și cere cetățenia franceză, pe care o obține la 15 iunie 1952. Brâncuși se stinge din viață la Paris, pe 16 martie 1957. Este înmormântat în Cimitirul Montparnasse.