altmarius

cultură şi spiritualitate

Alexandru Buican – BRÂNCUŞI o biografie (Ed. Artemis, Bucureşti, 2007)

Alexandru Buican – BRÂNCUŞI o biografie (Ed. Artemis, Bucureşti, 2007)

Cartea lui Alexandru Buican, român stabilit în America, apare la o jumătate de secol de la moartea sculptorului Constantin Brâncuşi. Cercetarea nu e o simplă biografie ci o lucrare monografică ce reliefează viaţa artistică şi istorico-socială a epocii.
Motivele care l-am condus pe Alexandru Buican spre această abordare, su fost următoarele:
- mărturiile contradictorii ale celor care l-au cunoscut pe artist;
- opera plastică se ânţelege mai bine pornind de la biografie;
- documentele despre brâncuşi trebuie cititte în trei limbii: românî, franceză şi engleză (ceea ce a şi făcut autorul);
- evocarea mediului trebuie introdusă în biografie.
Între biografia rece, erudită şi cea vie, artistică, autorul o alege pe cea din urmă: “Noi punem mare preţ pe noţiunea de prezenţă şi am încercat să-l aducem pe Brâncuşi înapoi ân lume desprinzând, din noianul documentelor, acele flash-uri în care omul a fost sustras neantului de memoria scrisă a unuia sau altuia dintre contemporanii săi.” Şi documentele cercetate au fost foarte multe şi e meritoriu pentru Alexandru Buican că a reuşit să facă ordine între ele, sortându-le după credibilitate, sincronizându-le după date calendaristice şi structurându-le într-o sinteză unitară, semnificativă. Scopul ultim al unei biografii este creionarea unui portret psihologic, ceea ce autorul realizează în ultimul capitol al cărţii. Aforismele şi textele atribuite lui Brâncuşi pot fi încadrate într-o biografie oarecum exterioară şi abia coroborând aceste date cu cele biografice putem contura personalitatea artistului: “Odată biografia aceasta exterioară scrisă, abia acum, după acest drum ocolit, şansa biografului de a citi psihologia omului a crescut considerabil. Ne trebuia mai întâi trupul acesta de carne şi oase, dar numai pentru ca mai apoi să-l însufleţim cu psihologie. Materia de expunere a materiei este cea cronologică.”
Ce rezultă din această importantă biografie: “Am spus mai sus că există un mister Brâncuşi. Am încercat să risipim acest mister, ţesut în jurul sculptorului legendar, plecând de la documente. Am reuşit? Sperăm că am reuşit măcar în parte şi nu suntem modeşti. Legenda lui Brâncuşi va continua să ne scape pentru că, în zona rarefiată în care şi-a trăit viaţa, s-a învăluit pentru eternitate în misterul geniului.”
Aşadar să urmărim succint biografia unui geniu în momentele ei cele mai spectaculoase, chiar dacă cele mai multe sunt cunoscute.
După Cuvântul introductiv, autorul ne oferă un Prolog captivant, trecând în revistă momentele senzaţionale din viaţa lui Brâncuşi: scandalurile produse de sculpturile sale la diverse expoziţii (Principesa X, considerată simbol falic, la salonul Independenţilor în 1920, D-şoara Pogany, catalogată domnişoara ou la prima expoziţie a artistului peste ocean, la Armory Show, în 1913) şi mai ales procesul lui Brâncuşi cu vama Statelor Unite, în perioada 1926 – 1928, (din cauza unei Păsări în spaţiu, vămuită ca obiect industrial). Acest Prolog sopectaculos, menit să atragă atenţia cititorilor îmi pare un fel de reclamă inteligentă, tipic americană.
Cartea este structurată în două părţi. Partea întâia VIOARA cuprinde patru capitole sintetizând datele biografice şi realizările lui Brâncuşi în România.
În capitolul 1. HOBIŢA (1876–1888), pe lângă datele biografice ale familiei, se încearcă reliefarea temperamentului olteanului ceea ce ne permite să ne facem o primă impresie asupra portretului psihologic al viitorului sculptor. Aceste caracteristici ar fi: spiritul de independenţă, mândria de ţăran – “boier de la facerea lumii”, neîncrederea în oameni, dorinţa de a face totul singur. Şi într-adevăr, Brâncuşi fuge de mai multe ori de acasă până îşi alege drumul propriu de la care nu-l poate abate nimeni, îşi sculptează şi finisează singur lucrările şi se autocaracterizează astfel: “eu sult un prince paysan”.
Capitolul 2. CRAIOVA (1889–1894) marchează plecarea definitivă de acasă a adolescentului Brâncuşi. Lucrează la mai mulţi patroni până ajunge la Ion Zamfirescu, unde execută celebra vioară care-i va schimba destinul. În urma acestei realizări, patronii săi de suflet apelează la consilierul judeţean şi efor al bisericii Madona Dudu, George Perieru, care rezolvă admiterea lui Brâncuşi la Şcoala de Arte şi Meserii Craiova.
Capitolul 3. “LA CRAIOVA M-AM NĂSCUT A DOUA OARĂ” (1894–1989) descrie realizările lui Brâncuşi la această şcoală şi excursia la Viena cu sprijinul breslei meşteşugarilor în lemn (“Frăţia” din Craiova, care era probabil o organizaţie masonică). “Frăţia” în va ajuta şi în drumul artistului spre Paris. Chiar dacă a avut relaţii în această societate sau cu alţi reprezentanţoi ai unor societăţi secrete la Paris, a citit pe Milarepa şi Platon, Brâncuşi nu a fost un iniţiat şi lucrările sale, chiar dacă se pretează unor interpretări esoterice, nu acestea constiruie semnificaţiile lor principale. Ca orice artist de geniu, Brâncuşi nu a fost un ilustrator de concepţii esoterice (cum încearcă să demonstreze unii exegeţi), pentru că el reprezenta mult mai mult, o viziune proprie asupra lumii, pornind de la tradiţia patriarhală românească.
Capitolul 4 BUCUREŞTI (1898 – 1904) ne prezintă activitatea lui Brâncuşi la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti, lucruri destul de bine cunoscute. Enumerarea sculpturilor realizate constituie un argumen puternic de infirmare a ideii că Brâncuşi ar fi creat în acea perioadă sute de lucrări rămase necunoscute. Important este, pentru evoluţia sa ulterioară că profesorii săi de aici (Ion Georgescu şi apoi Vladimir Hegel) promovau academismul ceea ce-i va produce o mare repulsie dar îl va ajuta să deprindă tehnica finisări materialelor.

Partea a doua, DRUMUL CEL LUNG începe cu capitolul 5. PARIS, FRANCE ( 1904 – 1905) care descrie drumul lui Brâncuşi la Paris. De aici aflăm că a părăsit ţara prin vama Vârciorova şi a pătruns în imperiul austro-ungar, urmând traseul Budapesta, Viena, Műnchen, Paris. A mers mai puţin pe jos decât se credea în legendarizarea vieţii sale. Ajunge la Paris tocmai de ziua naţională a Franţei, 14 iulie, ceea ce i se pare şi se va dovedi de bun augur.
Capitolul 6. ÉCOLE NATIONAL DES BEAUX-ARTS. (1905 – 1906)
La Paris se înscrie la clasa lui Antonin Mercié, academist şi imitator al lui Rodin. Spală vase în restaurante, se descurcă foarte greu cu bursa insignifiantă. Îl mai ajută fostul său profesor de la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti, doctorul Gerota (care îl mai ajutase pe Brâncuşi în momente de criză financiară, vânzând Ecorşeul realizat de sculptor la iniţiativa doctorului).
Capitolul 7. UMBRA LUI RODIN (1907)
În 1906, depăşind 30 de ani, nu mai poate continua École National des Beaux-Arts. Otilia Cosmuţă (pictoriţă şi secretara romancierului Anatole France) şi Hortensia Bengescu, obţin intervenţia Reginei Elisabeta a României pe lângă Rodin ca să-l primească pe Brâncuşi ca ucenic. După două luni, Brâncuşi îşi dă seama că trebuie să-şi urmeze calea proprie şi renunţă la a mai lucra cu Rodin.
Începe schimbarea stilistică prin cioplirea directă a unui Cap de fată şi a Sărutului. În acest an primeşte ultima subvenţie de la Ministerul Cultelor, de acum înainte trebuie să se descurce singur.
Partea a treia UN LUNG ŞIR DE MINUNI
Capitolul 8. PRIETENII. (1908 – 1912)
Prietenii lui Brâncuşi, la Paris, vizitatori ai ateleirului, sunt cunoscuţi. Doina Lemny, cercetătoare la MNAM Paris, cercetând documentele atelierului, a dedicat şi ea un mare capitol al cărţii sale, acestui aspect /1/.
În plus, Aexandru Buican, urmăreşte aspecte biografice ale prietenilor lui Brâncuşi, care l-au afectat pe artisul român, cum ar fi: succesele artistice, căsătoriile, participarea lor la războaie, decesele. Desigur, aceste probleme se vor menţine pănă la sfărşitul cărţii.
Datorită prietenilor, vinde unele lucrări în ţară: Repaosul - Simu, Cuminţenia pământului - Gheorghe Romaşcanu. Primeşte comanda pentru mormântul Tatianei Rachewsky, refuză comanda pentru portretul poetului Traian Demetrescu pentru Craiova.
Perioada 1907 – 1910 reprezintă schimbarea stilistică majoră în statuara brâncuşiană.
În 1909 vizitează ţara şi la întoarcere se îmbolnăveşte de tifos.
În ţară, primeşte premiul II, împreună cu Paciurea la Salonul oficial prezidat de Spiru Haret. În Franţa e refuzat la Salonul oficial (1910) şi de atunci nu va mai participa decât la Salonul independenţilor.
Îl cunoaşte pe Modigliani care îi va deveni ucenic. Realizează prima Măiastră (1912).

Capitolul 9. FAIMA (1913 – 1914)
Faima lui Brîncuşi izbucneşe în America cu ocazia Expoziţiei Internaţionale de Artă Modernă (cunoscută ca Armory Show New York), în 1913, datorită portretului D-şoara Pogany, recepţionat drept ou. Marcel Duchamp a fost hulit prentru tabloul său Nud coborând o scară.
În acelaşi an Brâncuşi ciopleşte piatra de mormânt a pictorului Henri Rousseau (Vameşul).
Începe să vândă în America, cel mai important cumpărător fiind colecţionarul John Quinn.
Brâncuşi expune la Londra, München. În 1914 vine în ţară, pentru a monta ansamblul funerar în cimitirul Dumbrava din Buzău, prin Budapesta dar nu o întâlneşte pe Margit Pogany.

Capitolul 10. RĂZBOIUL (1914-1918)
Prima expoziţie personală Brâncuşi în SUA va fi organizată de Stieglitz la Photo Secession Galery în anul 1914.
În atelierul cumpărat în strada Impasse Ronsin 8, îşi confecţionează propria-i mobilă. În 1917 participă la expoziţia colectivă organizată la Grand Central Palace New York.
În 1916 are loc cea de-a doua expoziţie personală a lui Brâncuşi în SUA, la Modern Gallery, condusă de Marius de Zays.
Capitolul descrie avatariile războiului, activitatea atrtistică trecând pe linie moartă.
Frontul se apropie de Paris, Brâncuşi se refugiază la Chasse in Gard la vila Odettei de saint-Paul, unde îşi rupe piciorul, încercând să repare o bârnă a tavanului (care se prăbuşeşte). Osul nu se va mai suda corect.

Capitolul11. AMERICANII LA PARIS (1919 – 1925)
Înaintea primului război mondial, americanii, profitând de cursul favorabil de schimb valutar o duceau boiereşte în Europa şi erau o mană cerească pentru artişti. De altfel şi mulţi artişti de peste ocean vin să studieze arta modernă în oraşul luminilor (centrul vieţii artistice în aceea vreme). Ezra Paund publică în revista Little Review din septembrie 1921 primul studiu despre Brâncuşi (o paralelă cu Gaudier Breska, ceea ce-l deranjează pe sculptorul nostru). În 1919 moare mama lui Brâncuşi, căreia se gândeşte să-i realizeze un monument funerar.
Alexandru Buican descrie captivant manifestaţiile grupării Dada la care, publicul arunca iritat cu roşii, ouă, cartofi etc. în protagonişti. Cu cât scandalul era mai mare, cu atât Tristan Tzara şi ai săi erau mai mulţumiţi.
Brâncuşi se hotărăşte să-şi fotografieze singur sculpturile şi Man Ray îl iniţiază şi îl sfătuieşte ce tip de aparat foto să cumpere. Brâncuşi va face sculpturi surprinzătoare, din unnghiuri şi perspective spectaculoase care să accentueze conotaţiile semantice urmărite de artist.
Cunoaşte pe surorile Codreanu (Irina – sculptoriţă, Lizica – dansatoare). Irina Codreanu, Sanda Kessel şi Margareta Cosănceanu devin ucenicele lui şi le apelează cu porecle băieţeşti.. Cunoaşte pe Marcel Mihalovici pe care voia să-l folosească să-i scrie biografia pe care i-o dictează câteva săptămâni, apoi proiectul cade. În 1922 vine cu Eileen Lane în România, propune un monument pentru Peştişani dar nu se va realiza pentru că, aşa cum este specificul românesc, cele două comitete de iniţiativă nu se înţeleg.
La 07.06.1920 are loc premiera “Moartea lui Socrate” scrisă de prietenul său, compozitorul Eric Satie, la care Brâncuşi ţinea foarte mult. În 1921 călătoreşte în Romînia, apoi revine în 1922 cu Eileen Lane.
În anul 1922 participă la o expoziţie colectivă în USA. În 1923 este decorat de regele Ferdinant I cu Staua României. În 1924 moare colecţionarul Quinn.
La Saint-Raphael Brâncuşi e pe cale să se înece într-un torent care se deversa în mare. Se agaţă de un buştean în formă de crocodil, pentru care va improviza pe plajă un “Templu al crocodilului”. Apoi buşteanul va fi dus în atelier.
Romul Ladea, care a lucraat puţin timp în atelier, îl dă în judecată pe B pentru că nu l-a plătit şi trebuie să plătească 200 de franci. B nu şi-a plătit ucenicii, convenţia fiind ca în schimb să-i înveţe meserie.
În 1925 participă la o expoziţie colectivă intinerantă Paris – Londra, organizată de Zayas. Moare compozitorul Satie, ceea ce-l afectează mult pe Brâncuşi. Apare Le poèt thibetain Milarepa , ses crimes, ses epreuves, ses illumination – carte care va deveni de căpătâi pentru Brâncuşi.

Capitolul 12. “HOW THEY KNOW IT'S and are sure it is ? (1926 – 1929)
În 1926 Brâncuşi participă la expoziţia internaţională de la Waldenstein Galleries, apoi are loc a treia sa expoziţie individuală la Brummer Galleries (proprietarul fiind un evreu născut în România), ocazie cu care artistul călătoreşte în America. O frumoasă poveste de dragoste, pe care voia s-o transforme într-un roman epistolar are loc între Brâncuşi şi Marthe Lebhertz (Tonton şi Tantan). O Măiastră va fi instalată pe o coloană în parcul vilei lui Steichen la Voulangis (lângă Paris).
În 1927, vicontele Charles de Noailles îi comandă o Pasăre de oţel uriaşă care să fie amplasată pe o culme ope proprietatea sa de la Hyeres, pe Coasta de Azur. Din păcate proiectul nu se va realiza.
În 1927 participă la o expoziţie colectivă la Art Club of Chicago.
În perioada 1926-1928 se desfăşoară celebrul proces cu vama SUA care se încheie cu succesul răsunător al lui Brâncuşi şi al artei moderne.
Isamu Noguchi devine ucenicul lui Brâncuşi. În 1928 e invitat la un dineu de diplomatul Nicolae Titulescu, care încearcă să se edifice asupra artei lui Brâncuşi. Sculptorul român refuză să participe la Bienala de la Veneţia şi la un concurs în ţară pentru monumentul regelui Ferdinant I. În 1928 închiriază încă un atelier pe strada Impasse Ronsin nr. 11.
În 1929 execută mai multe portretele ale lui James Joys pentru ilu...

Capitolul 13. ATELIERUL (1930-1934)
În 1930 se prăbuşeşte din SUA. Americanii încep să plece, nu mai au bani, comunitatea artistică suferă. Criza se va extinde şi în Europa, în 1933. Brâncuşi vizitează România, propune primarului Dem. I. Dobrescu o Coloană de 50 m pentru Bucureşti dar e refuzat (1930). Artistul refuză comanda pentru pictorul Constantin Lecca. I se propune, prin vechii prieteni: Tomescu şi Croitoru, un monument (Fântâna lui Caragiale) pentru Ploieşti, Brâncuşi acceptă, cere o schiţă a locului, aşa cum îi era obiceiul, pentru a putea integra lucrarea în ambianţa locului, dar proiectul nu se realizează.
În 1929 lui Brâncuşi i se montează telefon şi vizitele la el trebuiau de acum încolo anunţate. Atelierul din Impasse Ronsin 11 devine loc de pelerinaj. Mulţii vizitatori îl descriu fascinant şi fascinaţi. Despre ambianţa atelieruluii a scis o lucrare de referinţă Roxana Marcoci şi care ar fi util de folosit pentru o eventuală ediţie adăugită. /2/.
În 1930 călătoreşte în România.
În 1930 Roché îl aduce pe prinţul indian Rao Holkar Yeshwant Bahadur (maharadjah de Indor) care cumpără trei Păsări în văzduh pentru un templu la Indor (în 1931). După căderea proiectului, atelierul devine operă de artă în sine (templu, atelier, locuinţă), Brâncuşi schimbând mereu poziţia sculpturiilor şi a soclurilor, unele sculpturi fiind montate pe socluri rotitoare, altele reflectîndu-se în discuri polisate etc. Artistul făcea câte o copie în ghips a sculpturilor vândute pentru a păstra integritatea ansamblului. Brâncuşi se purta ciudat cu necunoscuţii, până îi evalua. Când îl vizitează criticul de artă Johnson Sweenwy cu soţia sa, Brâncuşi îi ignoră total. Pe Eugen Ionecu în atacă ştiind că e dramaturg: “Detest teatrul”. La replica inspirată a caestuia: ”Şi eu, tocmai de aceea scriu”, sculptorul se destinde şi destupă o sticlă cu şampanie.
În 1933 are loc a patra expoziţie personală Brâncuşi la Brummer Gallery, iar în 1934 participă la expoziţie colective în SUA.
Se îndrăgosteştre de pianista Vera Moore.
Serbează Sf. Ion la Paris cu St. Georgescu-Gorjan cu al cărui tată...

Capitolul 14. COLOANA FARĂ SFÂRŞIT (1935-1939)
În ianuarie 1935 primeşte scrisoare de la Miliţa Pătraşcu care îl recomanda-se Aretiei Tătărescu pentru realizarea monumentului ostaşilor căzuţi în primul război mondial la podul Jiului.
Moare maharana Sanyogita la Paris şi Brâncuşi se gândeşte concomitent la două monumente funerare: Târgu-Jiu şi Indor. Vine în ţară, locuieşte la Poiana Mărului (conacul familiei Tătărescu), apoi Casa Bălănescu din Târgu-Jiu, apoi la Petroşani la inginerul Ştefan Georgescu Gorjan. Se ajunge la concluzia ca monumentul (Coloana) să aibă ½+15+1/2 module.
În 1937 Brâncuşi se decide să adauge la Ansamblul monumental de la Tîrgu-Jiu, Poarta Sărutului şi Masa Tăcerii. Artistul sculptează modului Coloanei, după care, în decembrie 1037 pleacă în India, la Indor, dar maharadjahul nu mai discută realizarea proiectului, ceea ce-l va afecta enorm pe sculptor.
În legătură cu forma templului: ou sau Coloana sărutului cu dublu capitel cum e macheta a cărei fotografii o încredinţează spre publicare Carolei G-Welcker, părerile exegeţilor au fost împărţite. Cartea P Hulten, A Istrati, N Dumitrescu /3/ elucidează cazul, corespondeenţa dintre prinţul indian şi artist arătând că era vorba de Coloana sărutului, dublul capitel urmând a deveni camera de meditaţie. Pentru acest templu, Brâncuşi a conceput şi realizat Regele regilor (Spiritul lui Buda).
În 1938 artistul definitivează Ansamblul sculptural de la Târgu-Jiu, dar nu va participa la inaugurare. În această ultimă călătorie în ţară se întâlneşte cu Petru Comarnescu şi Ionel Jianu, iar Veturia Goga doreşte să-i facă un monument funerar în amintirea soţul ei. Proiectul e prea îndrăzneţ pentru ea şi-l va încredinţa sculptorului George M. Cantacuzino. Tot în 1938 apare prima monografie consacrată sculptorului de Vasile Georgescu Paleolog.
În 1939 efectuează ultima călătorie în SUA, cu ocazia expoziţiei internaţionale de la Museum of Modern Art.
În acelaşi an participă la o expoziţie colectivă la Paris.
Izbucneşte al II-a război mondial.

PARTEA A CINCEA “NU POT SĂ-MI DAU SUFLETUL ÎN ŢARA MEA”
Capitolul 15. DIN NOU RĂZBOIUL (1940-1945)
Alexandru Buican afirmă că ultima idilă a lui Brâncuşi, a fost Peggy Guggenheim care şi-a pierdut tatăl (colecţionarul de artă Solomon Guggenheim), în tragedia Titanicului şi că, de asemeneai Marghit Pogany i-a fost amanată. Dar în legătură cu femeile din viaţa lui B, Doina Lemny nu aminteşte despre Peggy şi susţine, pe baza corespondenţei dintre protagonişti, că Margit Poggany l-a respins pe Brâncuşi datorită diferenţei mari de vârstă dintre ei.
Basarabia şi Nordul Bucovinei, Ardealul de Nord sunt cedate ruşilor şi ungurilor, bulgarii primesc şi ei Cadrilaterul. La 14 iulie 19440, de ziua naţională a Franţei, nemţii intră în Paris. Artiştii fug în sudul Franţei şi America.
Brâncuşi participă la expoziţie colectivă în SUA. La întoarcere, începe tema Ţestoasa, cântecul său de lebădă.
În 1942 are loc, la New York, expoziţia De la Rodin la Brâncuşi.
După ce armele tac începe războiul rece, Brâncuşi nu-şi va mai rev...

Capitolul 16. CETĂŢEAN FRANCEZ (1946-1951)
Expo colective SUA.
Realizează Piatra de hotar pentru cele două ţări surori separate: România şi Basarabia.
Execută piatra de mormânt pentru Robert Delaunay.
Pe măsură ce îmbătrâneşte şi îi scad puterile, artistul devine tot mai preocupat de soarta atelierului după moartea sa. Ar dori să-l lase Franţei sau SUA unde a cunoscut succesul. Cunoaşte pe sculptorii români: G. Teodorescu şi C. Antonovici. Primul îi aduce pe pictorii Natalia Dumitrescu şi Alexandru Istrati (veniţi cu burse la Paris) şi care vor rămâne lângă el, devenind legatarii săi testamentari. Participă la expoziţii colective în SUA, la Bienala Veneţia (în colecţia Peggi Guggenheim), Amsterdam, Londra.
În România socialistă arta lui Brâncuşi e atacată de A. Toma, G. Oprescu, G. Călinescu, Iorgu Iordan, Alex. Graur şi apărată timid de Geo Bogza, Camil Petrescu, colecţionarul Zambaccian şi sculptorul Jalea.
Brâncuşi cere cetăţenia franceză.
Colecţia soţilor Arensberg, cuprinzând şi lucrări ale lui Brâncuşi este donată Muzeului din Philadelphia în 1950.
În 1951 participă la expoziţii colective la Paris, Bruxel, Zürich.

Capitolul 17. “NU MAI AŞTEPT PE NIMENI” (1952-1957)
În 1952 Adam şi Eva e prezentată la expoziţia din Melbourne. Brâncuşi trebuie să elibereze atelierul, cartierul urmând să fie demolat. Sculptorul primeşte cetăţenia franceză. Prin Jean. Cassou, intenţia lui B de a dona atelierul Franţei ajunge la Georges Salles, directorul muzeelor Franţei.
Participă la expoziţii colective în SUA şi Franţa. Abundă solicitări de proiecte colosale, dar ele vin prea târziu din cauza sănătăţii şubrezite a sculptorului şi a vârstei. Proiectul pentru o Coloană uriaşă din oţel inoxidabil la Philadelphia e refuzat de Brâncuşi care consideră varianta de execuţie propusă drept obiect industrial.
Phyllis Lambert discută cu artistul posibilitatea ridicării unui monument uriaş (Cocoş, Pasăre sau Coloană) în faţa clădirii Seagram din New York. Brâncuşi este interesat dar proiectul nu se va realiza. Părintele Couturier vrea o Pasăre în văzduh în faţa grotei Magdalenei din Sainte-Baume (Provence) dar nici acest proiect nu prinde viaţă. Avocatul Barnet Hodes îi propune ridicarea unei Coloane pe malul lacului Michigan, la Chicago. Nu a fosts ă se împlinească nici acest proiect.
În 1955 Brâncuşi îşi rupe piciorul împiedicându-se în baston. Montează un gong în care bate când doreşte să i se aducă ceva.
Are loc expoziţiea retrospectică Constantin Brâncuşi la Solomon Guggenheim Museum din New York (1955).
Comunică lui Cassou că donează atelierul la MNAM Paris cu condiţia reconstruirii sale.
La data de 12.04.1956 îşi face testamentul, executor Pascu Atanasiu, moştenitori şi legatari universali Alexandru Istrati şi Natalia Dumitrescu. În luna mai 1956 îşi cumpără loc de veci în cimitirul Montparnasse.
Poetul Eugen Jebeleanu descrie foarte interesant vizita sa la Brân...

DESTIN POSTUM
“NU ŞTIŢI VOI CE VĂ LAS EU AICI”
Lui Brâncuşi nu i se face mască mortuară, voia să fie înmormântat gol dar e aşezat în coşciug. I se aduc coroane din partea muzeului Franţei, USA, când apare de la Ambasada României e primită cu huiduieli. Apar primele monografii: 1957 Cristian zervos o prefaţă la o culegere de articole şi amintiri, David Lewis – C Brâncuşi, în 1958 G. Uscătescu – Brâncuşi ey el arte del sigla, iar în 1959, Carola G-Welcker – Constantin Brâncuşi.
Atelirul e reconstituit întâi la Palais de Tokyo la MNAM, apoi înt...

PORTRET “EU SUNT UN
Aluatul sufletesc din care s-a plămădit sufletul lui Brâncuşi este al ţăranului român cu tradiţii milenare. A fost considerat de intelectuali drept un om simplu dar el a depăşit cu geniul său această condiţie. Ţăranii nu se miră de el pentru că şi ei au sculptat porţi şi stâlpi funerari. Caracterul său oltenesc, independent, refractar, ambiţios, e vădit. E un fel de “genius loci”. Urmărea ca sculpturile sale să fie abordate ideatic, în profunzime, dincolo de aparenţe.
Brâncuşi este singurul român care a contribuit la structurarea une...

CONCLUZII
Cartea scrisă de Alexandru Buican este o carte de referinţă în brâncuşiologie. Abordarea este monografică, având meritul de a integrea biografia în epocă.
De asemenea, datarea sculpturilor realizate de artist şi precizarea participării lor la expoziţii reprezintă o contribuţie importantă în favoarea cercetătorilor şi pentru cei care încearcă să-şi imagineze ce impresie făceau ansamblurile sculpturale asociate cu aceste ocazii.
Un alt merit al cercetării constă în prezintarea artiştii cu care sculptorul nostru a avut contacte, prietenii cei mai importanţi, data şi împrejurările când i-a cunoscut, cum şi când au murit, cum l-au impresionat aceste aspecte pe Brâncuşi.
În finalul cărţii, Elexandru Buican încearcă să realizeze un portret psihologic al sculptorului Constantin Brâncuşi, întreprindere care cred că ar trebui dezvoltată de un specialist. Am încercat să schiţez acest lucru folosind tipologia lui Gustav Jung /5/.
În acest scop am studiat mărturiile vizitatorilor privind: ambianţa atelierului, aspectul fizic şi comportarea artistului.
Am remarcat:
a). Uimirea vizitatorilor la vederea formelor supraşlefuite şi stilizate, contrastând cu blocuri de piatră, bârne neprelucrate şi unelete risipite;
b). Personalitatea puternică a artistului ( aspectul fizic şi moral, comportamentul bizar al sculptorului, voinţa puternică, descurcarea prin propriile-i forţe);
c). Suspiciunea, superstiţiozitatea artistului (îi era frică de influenţe malefice şi de bombele atomice);
d). Strategia dezvăluirii noilor sale opere (după ce îşi plimba multă vreme vizitatorii în jurul sculpturii vizate, acoperită cu pânză albă, aţâţând curiozitatea acestora la maximum, amfitrionul, cu un gest larg, teatral, smulgea acoperământul, fără comentarii);
e). Scandalurile provocate de noutatea operei sale;
f). Atenţia deosebită acordată sensului exact al cuvintelor, preocupare care provine la Brâncuşi din talentul său manifestat în exprimarea aforistică şi gnomică.
g). Sacrificarea familiei în favoarea artei
Sculptorului îi plăcea să fie înconjurat de femei frumoase, dar era convins că datorită preocupărilor sale artisice nu se va putea dedica în întregime unei familii.
h). Aerul de sacralitate degajat atât de ambient cât şi de personaj
Artistul avea convingerea că era în posesia unei comori având misi...

*
* *

Cărui tip psihic i se portivesc aceste caracteristici? Să încercăm să aplicăm teoria jungiană la personalitatea şi statuara lui Constantin Brâncuşi.
Din punct de vedere al atitudinii general - umane în concepţia lui Jung /6/ există două tipuri psihologice fundamentale:
- extravertitul, care îşi orientează trăirile spre obiect şi
- introvertitul care percepe obiectul prin factori subiectivi.
Din punct de vedere al predominanţei funcţiilor psihologice, fiecare dintre cele două tipuri fundamentale pot fi dominate de:
- gândire;
- sentiment;
- senzaţie şi
- intuiţie.
Tipurile de funcţii psihologice: gândire şi sentiment sunt supuse raţiunii, pe când cele de senzaţie şi intuiţie, sunt atribuite inconştientului.
Fără îndoială, din punct de vedere al atitudinii generale, Brâncuşi aparţine tipului introvertit, caz în care percepţia obiectului e transfigurată de factori subiectivi, devenind astfel un fapt nou, creator. Aspectul este definitoriu personalităţii sculptorul nostru, el percepând o realitate esenţială, de dincolo de aparenţe, arhetipală.
Introvertitul este în fond un conservator temător de lumea exterioară şi de orice schimbare. Stabilit la Paris, Brâncuşi a rămas ancorat în tradiţia românească şi în modul de viaţă specific ţăranului gorjean. În închistarea sa el devine orgolios şi dornic de afirmare. Daimonionul său a fost mai puternic decât conservatorismul numai în problema fugilor de acasă şi a plecării din ţară pentru a-şi urma chemarea. Dar nu i-a rupt rădăcinile. Trăia în mijlocul Parisului ca un “prince-paisan”, se îmbrăca aidoma unui cioban carpatin, îşi confecţionase singur mobilierul ca un cioplitor în lemn ţăran, gătea singur, reprezentând exemplar tradiţia noastră multimilenară. Ajungem astfel la Weltanschaung-ul artistului, adică la viziunea sa despre lume, care nu este alta decât concepţia despre viaţă a tăranului român patriarhal, pe care Brâncuşi o numeşte naturalitate şi pe care a surprins-o în maxime sclipitoare, despre viaţă şi artă, adunate în controversata carte a lui Constantin Zărnescu /7/.
Din punct de vedere al predominaţiei funcţiilor psihologice, artistul aparţine tipului introvertit tip gândire (ca funcţie conştientă) şi celui introvertit intuiţie (ca funcţie inconştientă).
Acest tip uman nu încearcă să convingă pe nimeni, crezând că adevărurile sale se vor impune de la sine. Nu se pricepe să intre în graţii, se exprimă greoi, posedă o gândire mitologizantă. Are nevoie de o capacitate neobişnuită de a-şi exprima sentimentele, verbal sau artistic, pentru a-şi exterioriza bogăţia/comoara sa de arhetipuri.
Intuiţia introvertită brâncuşiană are caracter arhaic, ea adulmecă toate dedesupturile îndoielnice, necunoscute, necurate, care pot deveni primejdioase. Intuiţia sa sondează adâncurile şi scoate la iveală arhetipurile. Cele mai importante dintre ele sunt legate de: naştere, nuntă şi moarte.
Brâncuşi a redat aceste forme arhetipale prin ovoidul – care reprezintă naşterea (Începutul lumii), paralelipipedul = cuplul perfect, androginic (Sărutul) = căsătoria şi coloana – care simbolizează moartea/trecerea (Coloana fără sfârşit).
Nu ne propunem să discutăm acum arhetipurile brâncuşiene. Am făcut-o cu alte ocazii. Subiectul merită o tratare mult mai vastă. Important este că prin opera sa genială, introvertitul Brâncuşi s-a extravertit.
În concluzie, cartea lui Alexandru Buican este într-adevăr cea mai...

Lucian Gruia

Note:
1. Doina Lemny – CONSTANTIN BRÂNCUŞI (Ed. Junimea, Iaşi, 2005);
2. Roxana Marcoci – POLITICA SPAŢIULUI. Privelişti inedite şi oglinzi capcană în Atelierul lui Brâncuşi (revista “Brâncuşi” nr.4/1997) ;
3. Pontus Hulten, Natalia Dumitresco, Alexandre Istrati – BRÂNCUSI (Ed. Flamarion, Paris, 1986);
4. Eugen Jebeleanu – LA BRÂNCUŞI ÎN 1956, în MEMORIALUL BRÂNCUŞI PAŞI PE NISIPUL ETERNITĂŢII SAU CAZNA LEGĂMÂNTULUI CU DEMIURGUL (Editurile ALMA şi LITERATORUL, Craiova, 2001);
5. Lucian Gruia – PORTRETUL PSIHOLOGIC AL SCULPTORULUI CONSTANTIN BRÂNCUŞI ( Revista Brâncuşi, Tîrgu-Jiu, 2006);
6. Carl Gustav Jung – ÎN LUMEA ARHETIPURILOR (Ed. “Jurnalul literar”, Bucureşti1994);
7. Constantin Zărnescu – AFORISMELE ŞI TEXTELE LUI BRÂNCUŞI (Ed. S...

Vizualizări: 124

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !

Alătură-te reţelei altmarius

STATISTICI

Free counters!
Din 15 iunie 2009

198 state 

(ultimul: Guyana)

Numar de steaguri: 262

Record vizitatori:    8,782 (3.04.2011)

Record clickuri:

 16,676 (3.04.2011)

Tari lipsa: 44

1 stat are peste 600,000 clickuri (Romania)

1 stat are peste 90.000 clickuri (USA)

1 stat are peste 40,000 clickuri (Moldova)

3 state au peste 10.000 clickuri (ItaliaFranta,  

Germania)

6 state au peste 5.000 clickuri (Olanda, Belgia, Marea Britanie, Canada, UngariaSpania )

10 state au peste 1,000 clickuri (Polonia, Rusia,  Australia, IrlandaIsraelGreciaElvetia ,  Brazilia, Suedia, Austria)

50 state au peste 100 clickuri

23 state au un click

Rating for altmarius.ning.com 

altmarius.ning.com-Google pagerank,alexa rank,Competitor

DE URMĂRIT

1. ANTICARIAT ALBERT

http://anticariatalbert.com/

2. ANTICARIAT ODIN 

http://anticariat-odin.ro/

3. TARGUL CARTII

http://www.targulcartii.ro/

4. PRINTRE CARTI

http://www.printrecarti.ro/

5. MAGAZINUL DE CARTE

http://www.magazinul-de-carte.ro/

6 ANTICARIAT PLUS

http://www.anticariatplus.ro/

7. DEPOZITUL DE CARTI 

http://www.calinblaga.ro/

8. CARTEA DE CITIT

http://www.carteadecitit.ro/

9. ANTICARIAT ON-LINE
http://www.carti-online.com/

10. ANTICARIATUL DE NOAPTE

 http://www.anticariatuldenoapte.ro/

11. ANTICARIATUL NOU

http://www.anticariatulnou.ro

12. ANTICARIAT NOU

https://anticariatnou.wordpress.com/

13. ANTICARIAT ALEPH

https://www.anticariataleph.ro/

14. ANTIKVARIUM.RO

http://antikvarium.ro

15.ANTIKVARIUS.RO

https://www.antikvarius.ro/

16. ANTICARIAT LOGOS

http://www.anticariat-logos.ro/

17. ANTICARIAT.NET

http://www.anticariat.net/informatii-contact.php

18. TIMBREE

www.timbree.ro

19. FILATELIE

 http://www.romaniastamps.com/

20 MAX

http://romanianstampnews.blogspot.com

21. STAMPWORLD

http://www.stampworld.com

22. LIBMAG

https://www.libmag.ro/oferta-carti-polirom/?utm_source=facebook-ads-7-99-polirom&utm_medium=banner-facebook&utm_campaign=7-99-polirom-facebook&utm_content=new-3

23. BUCURESTIUL MEU DRAG

http://www.orasul.ro/

24. MAGIA MUNTELUI

http://magiamuntelui.blogspot.com

25. RAZVAN CODRESCU
http://razvan-codrescu.blogspot.ro/

26.RADIO ARHIVE

https://www.facebook.com/RadioArhive/

27.EDITURA UNIVERSITATII CUZA - IASI

http://www.editura.uaic.ro/produse/colectii/documenta/1

28. EDITURA ISTROS

https://www.muzeulbrailei.ro/editura-istros/

29 ORIZONTURI CULTURALE

http://www.orizonturiculturale.ro/ro_home.html

30. SA NU UITAM

http://sanuuitam.blogspot.ro/

31. MIRON MANEGA
http://www.certitudinea.o

32. NATIONAL GEOGRAPHIC ROMANIA

https://www.natgeo.ro/revista

33. KORUNK

http://ideakonyvter.ro/53-korunk

Insignă

Se încarcă...

Anunturi

Licenţa Creative Commons Această retea este pusă la dispoziţie sub Licenţa Atribuire-Necomercial-FărăModificări 3.0 România Creativ

Note

Erfolgsgeschichte Taunusbahn

Creat de altmariusclassic Sep 13, 2013 at 11:02am. Actualizat ultima dată de altmariusclassic Sep 13, 2013.

Schnell und Steiner

Creat de altmariusplus Iun 19, 2013 at 1:59pm. Actualizat ultima dată de altmariusplus Iun 19, 2013.

Grosse Kunstfuehrer zum Schnell &Steiner

Creat de altmariusclassic Dec 21, 2012 at 6:55pm. Actualizat ultima dată de altmariusclassic Dec 21, 2012.

© 2019   Created by altmarius.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor