205 ani de la nașterea compozitorului și pianistului Franz Liszt

[altmariusclassic]

Franz Liszt, pianist, compozitor, dirijor, pedagog și critic muzical, este considerat un artist complet și încă unul de geniu. S-a născut la 22 octombrie 1811, într-o mică localitate, Raiding, aflată în prezent în Austria, potrivit biography.com.

Tatăl său, Adam Liszt, ungur, era angajat al prințului Esterhazy, iar mama sa era austriaca Anna Laager. Limba vorbită de Liszt era germana. Adam Liszt cânta la violoncel, precum și la o serie de alte instrumente, și i-a dat fiului său primele lecții de pian. Datorită tatălui său, Franz Liszt a făcut cunoștință încă de la o vârstă mică cu lucrările lui Haydn, Mozart și Beethoven.

În perioada 1821-1823, amândoi, tatăl și fiul, au stat la Viena, unde Franz a studiat cu Salieri și cu Cari Czerny. Aici a cântat pentru prima oară în public, în decembrie 1822.

La vârsta de 12 ani, Liszt a călătorit împreună cu tatăl său la Paris, unde a trăit în cea mai mare parte, în perioada anilor 1823 și 1835.

La Paris, Liszt i-a cunoscut pe Berlioz (1830), Chopin și Paganini (1831). S-a împrietenit, de asemenea, cu George Sand și Alfred de Musset. Aici, în 1833, s-a întâlnit cu contesa Marie d’Agoult (cunoscută în literatură sub pseudonimul Daniel Stern) și a început o relație. Din această legătură aveau să se nască trei copii: Blandine (1835-1862), Cosima (1837-1930), care avea să se căsătorească cu Richard Wagner, și Daniel, născut în 1839 și mort de tuberculoză în 1859.

A urmat o perioadă, în care Franz Liszt a desfășurat o carieră itinerantă de pianist-virtuoz, care avea să-l ducă în toate capitalele și în toate marile orașe europene. Acum a compus o mare parte din „Rapsodiile ungare” și din „Studiile după Paganini”.

În 1847, la Kiev, Liszt a întâlnit-o pe prințesa Carolyne zu Sayn-Wittgenstein, care l-a determinat să renunțe la turnee și, în schimb, să se ocupe de elevi și să compună. În anul următor, cuplul s-a mutat la Weimar, Germania, unde Liszt a fost numit capelmaistru de către marele duce de Weimar.

La Weimar, Liszt a început să se concentreze pe creația unor forme muzicale noi. Forma muzicală în care a experimentat mult a fost poemul simfonic, un tip de piesă muzicală orchestrală care ilustrează sau evocă o poezie, o poveste, un tablou sau orice altceva nonmusical.

În timpul primilor ani petrecuți la Weimar, Liszt a scris majoritatea celor mai cunoscute lucrări ale sale. Au luat naștere capodopera „Sonata în si minor” (1853), simfonia „Faust” (1854-1857), simfonia „Dante” (1855-1856), „Misa de Cran” (1855) și multe alte mari lucrări.

Din postul de la Weimar, Liszt a plecat în 1858 și, după o perioadă petrecută la Paris, a ajuns la Roma în 1861, unde, în 1865, a intrat în ordinul minorit.

La Roma a rămas până în 1869, iar această perioadă a reprezentat o nouă etapă în cariera sa, care i-a deschis gustul pentru marile lucrări religioase. Din acești ani datează variațiunile pe tema cantatei lui J.S. Bach ”Weinen, Klagen, Sorgen, Zagen” (1862), „Christus” (1862-1867), unul dintre cele mai frumoase oratorii ale sale, și „Misa încoronării” (1867).

http://i1.wp.com/radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2016/10/10221012-1549970109.jpg?resize=85%2C85 85w, http://i1.wp.com/radioromaniacultural.ro/wp-content/uploads/2016/10... 80w" sizes="(max-width: 300px) 100vw, 300px" width="300" height="300" />Începând din 1869, Liszt și-a reluat drumurile, împărțindu-și timpul între Roma, Weimar și Budapesta.

Anii din urmă au fost pentru Liszt la fel de plini, adăugând noi capodopere creației sale: „Jocuri de apă la vila d’Este” (1877), „Via cruciș” (1878-1879), care descrie cele 14 opriri ale crucii, „Al treilea an de pelerinaj”, piesele pentru pian „Gondola lugubră” (1882) și „Ceardaș macabru” (1881-1882).

Franz Liszt a murit de congestie pulmonară la Bayreuth, Germania, la 31 iulie 1886, lăsând în urmă o operă al cărei impact este încă deosebit de viu.

Sursa: AGERPRES