Pagina lui Pena Gheorghe

Trupul tău este lângă trupul meu,

mâna mea pe inima ta fericită;

îţi sărut buzele cu același tupeu,

tu tresari prin somn răvășită.

Şi ochii, ochii tăi mă privesc setoși

mândră cu ei ești la fel ca toate;

ne regăsim prin noapte nesățioși,

aud cum vântul la fereastră bate.

Trupul tău este învelit cu trupul meu,

iubim casa cu liniștea ce-o scaldă;

fericiți in noapte am uitat de cei greu

şi-afară-i…

Eu n-am obosit de-atâta drum,

mi-e dor de rima preţioasă;

stau curat printre voi şi-acum

și scriu, şi cânt, ţeluri îmi asum.

Cu credință şi chiar reverii duium,

din poezie mi-am făcut şansă;

iată, n-am obosit de-atâta drum,

şi mi-e dor de poezia frumoasă!

Ninge de ore în şir...

Pădurea doarme albă, pustie,

nori plumburii vin dinspre nord,

vântul spulberă neaua pe glie.

Ninge de ore în şir...

Steluţe de gheaţă pe frunte îmi curg,

sunt reci şi ninge în delir,

în acest sălbatic şi iernatic amurg.

Ninge de ore în şir...

De la geam priveşti sfioasă, tăcută,

rătăcită de-un gând abitir,

mă săruţi din mers prefăcută.

Dor de viata,
dor de stele;
dor în cântec-
poate jele.

Totu-i freamat
ca o boare,
si un tipat
de cocoare.

Urca timpul,
prins în ora;
are chipul
aurora.

Dor de viata,
dor de stele;
dor în cântec-
poate jele.