Strain si M-ati primit...

Cuvintele lui Hristos prezinta viata celui praznuit in zilele noastre si in acelasi timp caracterizeaza sufletul crestinesc al neamului romanesc.

Nicolae, asa se numea Nifon, inainte de monahism. Viata si trairea Sfantului Nifon pe pamant romanesc se explica prin cele ce au urmat caderii Constantinopolului (1453), cand la noi si-au gasit loc de rugaciune slujitori si credinciosi de peste tot....

Nifon, s-a nascut din parinti crestini, tatal ruda cu familiile Cantacuzinilor din Principatele Romane, mama din familie de boieri valahi din Peloponez. Cu inclinatie catre viata linistita, a fost dat de familie in grija dascalului grec Eftimie pentru invatare de carte, apoi in grija  calugarului Ioasaf pentru invatarea tainelor teologiei. Cazand Constantimopolul, multi calugari pentru a scapa cu viata s-au imprastiat in toata Peninsula Balcanica. In 1466, Albania este atacata, multi crestini trasi prin sabie si multi boieri turciti. Prin multe cunostinte pe care le avea, Nifon ajunge la muntele Atos, apoi in obstea Cutlunusilor, ctitorie veche valaha. De aici pleaca la Hariton, ajuns mitropolit al Tarii Romanesti in 1372. A fost chemat in multe adunari de credinciosi...iar la rugamintile acestora accepta arhieria Sf Munte. Viata lui personala, exemplul de iubire, de slujire, de milostenie s-au facut cunoscute in toata Patriarhia Constantinopolului. Era respectat chiar de catre inteleptii musulmani. A pastorit putin...din 1483 pana in 1486. A construit un schit aproape de Akra, cu hramul Sf. Nicolae, ocrotitorul sau.

Cei ce si-au dat seama de greseala de a nu mai fi in Scaunul patriarhal, il cheama din nou. In 1496. Dar sultanul Amir il scoate si de acolo si-l duce In Adrianopol in 1498. Lasat doar sa slujeasca la Biserica Sf. Stefan, Nifon primeste valuri de crestini pentru spovedire, sfat, indemn, chiar tamaduire. Radu, numit cel Mare, ajuns domn al Tarii Romanesti, obtine de la sultan ingaduinta ca Nifon sa vina aici . Nifon primeste aprobarea sultanului si in 1499 este asezat pe scaunul de mitropolit al Tarii Romanesti. Organizeaza Episcopia Ramnicului Noului Severin, infiinteaza Episcopia Buzaului si muta Scaunul mitropolitan de la Arges la Targoviste. Istoria faptelor sale crestinesti este lunga.

Un mare conflict de idei intre el si Radu cel Mare, il face pe acesta din urma sa porunceasca tuturor sa nu-l mai asculte, iar celor ce ii ofera gazduire si sprijin le promite pedepse aspre. Numai un ucenic, Neagoe, din neamul Basarabilor l-a ajutat cu cele necesare si l-a tinut in casa sa. Domnul Radu incepea sa aibe vise groaznice din ce in ce mai des, asa ca in cele din urma il cheama la el pe Nifon, crezand ca acestea sunt cauza unui blestem Nifon ii prezisese ca va muri in chinuri si asa urma sa se intample.

Se retage in cetatea Muntelui Atos unde la 11 august 1508 a trecut catre Domnul.

S-au scris multe despre viata sa. Neagoe Basarab a adus moastele sale pe pamant romanesc in ctitoria sa de la Arges. Acum ele se odihnesc la Craiova, in Biserica Sf. Dumitru.

 Aici nenumarati credinciosi se roaga zi de zi pentru mantuirea sufletelor lor si ale intregii lumi...