cultură şi spiritualitate

Ciclul TUNICA SI SUMAN; Viata la brigada...autor Mihai LEONTE

9 VIAŢA LA BRIGADĂ

Luna mai era pe terminate, dar în vie începeau lucrări mult mai grele unde caii erau folosiţi mai puţin. Stropitul viţei de vie era una din operaţiunile destul de grele, mai ales pentru cei mai tineri. Deoarece se plătea destul de bine Suman a solicitat să meargă şi el l-a stropit. Pompa Vermorel care cu zeama bordeleză cântărea puţin peste 20 kilograme avea să-i zdruncine umerii tânărului Suman. Perioada stropitului a ţinut peste o săptămână însă nimeni nu l-a auzit pe Suman să se plângă. Între timp apăruse şi Tudorel care încercase să găsească ceva de lucru prin Ploieşti dar fără succes, aşa se face că s-a întors la brigadă. Cei doi munceau împreună supravegheaţi fiind de un muncitor mai experimentat care mergea pe un rând dintre cei doi tineri arătându-le cum trebuie să execute această operaţiune. Norocul era că timpul îi ajuta pe viticultori ne fiind acele ploi care să favorizeze mana viţei de vie. Duminică Suman a fost trimis cu cei 20 cai la păşune pentru că cel care era paznicul obişnuit plecase undeva în altă localitate. Paznicul a lăsat cheia de la casa unde locuia la şeful de echipă. Astfel că spre ora prânzului Suman s-a trezit cu fata şefului de echipă cu sufertaşul de mâncare trimis de tanti Florica, bucătăreasa brigăzii. Au adus caii mai aproape de casă şi au intrat să mănânce. Cocuţa îl privea pe Suman cu un fel de amiciţie, ceea ce pe acesta îl făcea să roşească. După ce a mâncat tot ce i se adusese, fata a strâns vasele în sacoşa cu care venise. Înainte să plece nu a ezitat să-l necăjească puţin pe Suman în felul său. Dar nu a zăbovit şi a plecat peste dealul viilor către brigadă. Mai către seara acelei zile paznicul cailor s-a întors şi l-a trimis pe Suman la brigadă. Aici avea să se întâlnească cu Tudorel care făcuse o vizită prin podurile sediului brigăzii, de unde adusese nişte albume cu fotografii care fuseseră ale familiei Bărbulescu, fosta proprietară a actualului sediu al brigăzii. De fapt sediul brigăzii viticole fusese cândva conacul familie Bărbulescu şi e de recunoscut că era cineva, fiindcă avea conacul în chiar centrul localităţii Valea Călugărească. Curtea era pavată cu pietre de râu, fiind îngrădită din toate părţile. Aici îşi mai avea sediul oficiul poştal, o secţie vin alcool, inclusiv brigada viticolă. Toate scurgerile de pe acoperişuri erau astfel dirijate încât se adunau în bazine betonate, apa de ploaie folosindu-se pentru spălat în diverse ocazii ne alimentare. Apa pentru consumul uman era adusă cu sacaua de la sursa denumită Trei Izvoare atât pentru cantină cât şi pentru muncitorii brigăzii. Tudorel alias Tunică încerca să-l ducă pe Suman la Ploieşti, însă acesta ezita, fiindcă nu ştia ce poate găsi pe acolo! Era destul de obosit după prima etapă de stropire dar avea speranţa că vor veni şi zile mai bune. Cu adevărat începuse vacanţa de vară a elevilor şi se umpluse via de tineri care mai de care mai dornici de muncă, dar şi cu şansa de a câştiga ceva lei pentru munca lor. Între timp brigadierul Bârcă a dat peste albumele capturate de Tunică şi Suman şi era aproape gata să-i dea pe mâna miliţiei pe cei doi fiindcă furaseră documente din podul sediului. Norocul lor a fost că unul din şefii de echipă a spus brigadierului că acele nu erau documente, ci nişte simple hârtii! Au scăpat cei doi, dar li se pusese în vedere să nu mai cotrobăiască prin podul clădirii. Situaţia avea să se schimbe în curând în favoarea lui Suman în mod special, şi pe lângă el şi alţii aveau să beneficieze de câte ceva. Asta ca urmare a concursului hipic dar şi a rezultatelor obţinute în anul anterior. Veţi putea citi continuarea în episodul următor...

http://confluente.ro/Manuscris--Povestiri/Ciclul_tunica_si_suman_vi...