Între zona înaltă a străzii Uranus şi zona joasă a străzii Antim exista un mic cartier, format în majoritate din căsuţe modeste. Străzile coborau sub diverse înclinaţii o diferenţă de nivel de circa 15 metri, unele din ele având un traseu şerpuit. Pe locul lor troneaza acum cu îngâmfare Casa Academiei.
Iată şi harta corespunzătoare:
Prima strada la care ma voi referi se numea Lazureanu. Era paralela cu str. Cazarmii, avand cateva mici cotituri. Pe stanga, coborand dinspre Uranus se desprindea strada Seneca, de unde avem o imagine ce ne arata ingustimea ei (Gh. Leahu)
Dupa coltul cu Seneca, exista un imobil inalt, pe stanga, apoi un sir lung de vile tipizate, in stil neo-romanesc, dupa care str. Lazureanu cotea putin dreapta.
Aproape de capatul dinspre str. Antim, avem o alta imagine, prin bunavointa dlui Al. Georgescu. Se vede in stanga si imobilul de la intersectia Antim cu Zebrului.
In 1982, cand au inceput demolarile pe dealul Uranus, str. Lazureanu a fost printre primele care au “cazut”. Pe locul ei a fost trasata noua artera 13 Septembrie (casele din dreapta s-ar fi aflat pe str. Minotaurului sau Ecoului, după alte opinii):
Doar 2 imobile, dinspre Antim, au reusit sa mai supravietuiasca timp de 2 ani. Acest fapt a fost imortalizat de catre Dan Vartanian:
Urmatoarele strazi catre Calea Rahovei se numeau: Minotaurului, Ecoului, Meteorilor, Arionoaia, Salvatorului. Exista si o strada care le intersecta perpendicular, numita Ion Taranu.
În cartea lui Gh. Parusi intitulată “Cronica Bucureştilor” există o fotografie a străzii Minotaurului, din care mai rămăsese întreagă doar partea dreaptă (3 ian. 1984):
De pe strada Ecoului avem 2 imagini din cartea lui Andrei Pandele intitulata “Martorul surpriza”. Prima este din mai 1984, facuta in timpul demolarilor:
De mentionat ca in filmul “Angela merge mai departe” (realizat in 1981) exista o scena care infatiseaza un taxi mergand pe strada Ecoului, si nu pe Arionoaia, dupa cum se afirma verbal.
Aceeasi strada Ecoului apare surprinsa cu cativa ani mai devreme decat precedenta (martie 1981):
Iata o imagine, apartinand lui Gh. Leahu, luata de pe strada Meteorilor (nr. 43 stanga si 42 dreapta). Traseul strazii e perfect rectiliniu, iar undeva in stanga se zareste cupola Marii Adunari Nationale (acum Palatul Patriarhiei):
Mai exista o fotografie cu case in panta (tot din cartea lui Leahu), dar deocamdata nu am identificat precis locul respectiv (datele sunt in curs de procesare):
O alta fotografie, din cartea lui Andrei Pandele (Casa Poporului – un sfarsit in marmura) e facuta la poalele dealului Arsenalului, dinspre strada Militari, si surprinde intersectia cu str. Cazarmii si C-tin Moroiu, unde se afla imobilul cu 3 etaje, numit si “blocul Musceleanu”.
Ajungem apoi la celebra strada Arionoaia. Iata cum arata inceputul ei vazut dinspre str. Antim (1970):
Cele mai multe imagini din cartier le avem de la Dan Perry, care in 1980 a pozat indeosebi pe strada Arionoaia. Privind din partea opusa, primul pe stanga era imobilul de la nr. 55, iar in fundal se observa cinematograful “Cosbuc”.
Iata si cladirile de pe partea dreapta (de remarcat si castanul secular care crescuse intr-un loc foarte abrupt, unde pe nici o parte a strazii nu se aflau imobile):
O alta imagine, luata putin mai de sus, din dreptul imobilului de la nr. 41 (stanga), ne arata o usoara curbura a strazii, precum si cladiri deosebit de pitoresti:
Privind din partea opusa, remarcam un plop secular (pe dreapta), precum si fundalul (casa de pe str. Uranus nr. 122):
In continuare, ajungem la intersectia cu str. Ion Taranu, remarcand vila de pe colt cu etaj, in stil roman:
Dupa acest colt, spre dreapta, avem o panorama a strazii mentionate, care se intersecta mai intai cu str. Meteorilor, apoi cu str. Ecoului (casa acoperita cu iedera de langa autoturismul rosu se afla la nr. 31).
O alta imagine a strazii Ion Taranu o avem tot de la Dan Perry, un cetatean care a emigrat in Israel in 1961, dar a revenit periodic in Romania la rude, efectuand si aceste fotografii color de o valoare inestimabila. Se observa traseul in rampa, catre intersectia cu str. Arionoaia:
Dinspre Calea Rahovei pornea o strada numita Salvatorului, care cotea apoi spre stanga si se termina in Uranus. Din ea se desprindea catre dreapta str. Ion Taranu:
Nu se stie prin ce miracol, o casa de pe str. Salvatorului (cea de la nr. 7) a supravietuit pana azi, in mijlocul pustietatii bantuita de haite de caini vesnic flamanzi. Posibil sa fi fost ocrotita pentru a servi drept dormitor muncitorilor care lucrau pe santierul din zona:
In prezent, pe locul acestui cartier se afla, dupa cum am mentionat, Casa Academiei (in proiectul initial se numea Casa Stiintei si Tehnicii, urmand a fi patronata de Elena Ceausescu, care si-a dorit sa aiba si ea o casa asemanatoare cu a lui nea Nicu). Casa este amplasata exact pe traseul fostei strazi Arionoaia, inclusiv a intersectiei cu Ion Taranu, ce nu vor mai putea fi refacute identic. De jur imprejur, terenul este neted ca in palma, unii cetateni si-au dobandit titlurile de proprietate pe vechile strazi, dar nu pot fi pusi in posesie din lipsa unui plan urbanistic coerent, adaptat acestei zone:
Mai exista, ce-i drept, un colt al acestui cartier care a scapat de furia demolarilor, respectiv strazile Sabinelor si Sapunari. Iata o imagine de pe str. Sabinelor:
Strada Sapunari e o straduta ingusta, spre deosebire de toate celelalte (se aseamana cu fosta strada Seneca de care am vorbit):
La capatul dinspre Uranus arata in felul urmator:
Ce ar mai fi de spus? Ramanem cu regretul ca un cartier atat de pitoresc a cazut prada buldozerelor, ca nu s-au facut destule fotografii care sa-l imortalizeze. Nu se stie cum va arata zona in viitor, dar proiectele se pare ca au fost deja facute. Partea stanga a strazii Uranus va fi demolata, pana la Calea Rahovei, pentru a face loc noului bulevard, lat de 35 de metri, cu cate 5 benzi de circulatie pe sens. Se vor construi imobile moderne, inalte, care vor ocupa toate maidanele existente in momentul de fata, se va ridica in curand si Catedrala, iar viitorul se anunta a fi luminos. Totusi, undeva in adancul sufletelor, vom purta nestearsa amintirea fostelor stradute, batute de vanturile istoriei, pe care le vom regreta, simtind uneori o mica strangere de inima
