Cartea "Bucuresti-Arhipelag" prezinta imagini surprinse la mijlocul anilor ’80, in toiul demolarilor

[altmariusning]

Biserica Sfintii Apostoli de pe Calea Vacaresti - NU a fost demolata, spre deosebire de toate cladirile inconjuratoare - vazuta dinspre Uzinele Timpuri Noi. Astazi, si aceste uzine sunt demolate, numai ca demolarea s-a facut in anii 2010-2011

Cartea "Bucuresti-Arhipelag" prezinta imagini surprinse la mijlocul anilor ’80, in toiul demolarilor

http://www.romanialibera.ro/timpul-liber/fapt-divers/cartea-bucures...

 

de ELENA VLADAREANU

Bucuresti, sub buldozerele comuniste

» A purtat o denumire savanta, sistematizare, si s-a facut in etape, intre 1984 si 1987. S-a inceput de la Dealul Uranus si s-a ajuns la Hala Traian. Un an mai tarziu, buldozele ajungeau si in Grozavesti sau Crangasi.
» In 1984, Cristian Popescu, absolvent al scolii Tehnice de Arhitectura si Constructia Oraselor, si-a luat pe umar aparatul de fotografiat Leningrad si s-a tinut dupa coada buldozere. A fost retinut de Securitate de trei ori.
» Imaginile care au scapat au aparut recent in volumul: "Bucuresti-Arhipelag", insotite de textele istoricului Adrian Majuru, alaturi de alte fotografii, tot alb-negru facute in 2006 acelorasi locuri, uneori luate chiar din aceeasi cladire.


Sistematizarea a inceput cu perimetrul delimitat de Dambovita, Bulevardul George Cosbuc, Calea Rahovei, Strada Sabinelor, Strada Izvor, Strada 13 Septembrie. S-a continuat, in 1985, cu perimetrul din Piata Unirii, de-a lungul Dambovitei, delimitat de Bulevardul Marasesti, Calea Dudesti, Strada Mircea Voda, Calea Calarasi. In 1986, sistematizarea s-a facut intre Dristor, Theodor Sperantia, Lt. A. Bodea si Rodiei, de la Calea Dudesti, de-a lungul Strazii Traian, pana la Calea Calarasi, la nord, si Popa Nan, la est. In ’86-’87, buldozerele au ajuns in Grozavesti si intre Giulesti si Crangasi.
Ce vedem astazi in centrul Capitalei? Piata Unirii, spatiu care arata cu totul altfel decat cel de la jumatatea anilor ’80, Casa Poporului, care nu mai are nevoie de nici o prezentare, blocuri, blocuri, blocuri. Prea putine constructii din aceste zone au supravietuit demolarilor. Din fosta mahala Mihai Voda, de exemplu, nu au mai ramas decat biserica si clopotnita, monument de secol XVI, translatate intre noile blocuri. Aceeasi soarta a avut-o si Biserica Sf. Ion Nou, din Piata Unirii, constructie ridicata in 1766, care la mijlocul anilor ’80 a fost ascunsa intre blocuri.

Piata Unirii, curatata de istorie 
in martie 1985
Oricum, pe 31 martie 1985, Piata Unirii era deja "curatata de istorie", asa cum scrie Cristian Popescu, cel care a reusit sa fotografieze o buna parte din cladirile care urmau a fi demolate. Fotografiile sale, facute in anii ’80, au fost adunate intr-o carte. "Bucuresti-Arhipelag. Demolarile anilor ’80: stergeri, urme, reveniri" a aparut recent la Editura Compania, in conditii grafice remarcabile, fotografiile facute de Cristian Popescu fiind insotite de textele lui Adrian Majuru.
si pentru ca gustul amar sa fie si mai amar in urma vizionarii acestor imagini, Cristian Popescu a alaturat fotografiilor din toiul demolarilor unele recente, tot alb-negru, facute in anii 2006-2007 acelorasi locuri, uneori luate chiar din aceeasi cladire, de la aceeasi intersectie.

Melancolia vechii capitale
E drept, au ramas si cateva constructii care nu s-au schimbat deloc in tot acest timp. Asa este, de exemplu, Biserica Sf. Gheorghe, care nu numai ca a scapat de buldozere, ba, mai mult, pe 4 august 1984, cand a fost fotografiata, era in plina restaurare. "Un miracol", comenteaza Cristian Popescu, explicand ca, probabil, a fost salvata de mormantul lui Constantin Brancoveanu, aflat acolo. Tot asa si un imobil de colt din Piata Muncii, care poate fi vazut si astazi, "Ateneu si Cinema Vergu". Sau Dealul Filaretului, care mai pastreaza, cum scrie tot Cristian Popescu, "melancolia vechii Capitale, compusa din case de la inceputul secolului XX, strazi pietruite, umbrite de copaci, gradinite si gradini, garduri inegale, trepte ciobite sau chiar sparte".
Cine vrea insa sa vada cat si cum s-a schimbat Bucurestiul in ultimii 20 de ani, cine vrea sa-si imagineze cum ar fi fost daca… poate pleca de la albumul publicat de Editura Compania.

"Toate aceste hartuieli nu au facut insa decat sa ma indarjeasca"
Cristian Popescu, absolvent in 1968 al scolii Tehnice de Arhitectura si Constructia Oraselor din Bucuresti, a inceput sa fotografieze in aprilie ’84, cand au fost primele demolari, pe care le-a crezut un caz izolat. Curand, avea sa inteleaga ce se intampla de fapt si ce insemna "planul de sistematizare a municipiului Bucuresti", care a fost facut public un an mai tarziu. Atunci si-a dorit sa capteze cat de mult se poate din cum arata Bucurestiul la ora aceea. A mers pe urma zvonurilor, pe urma buldozerelor. Cand vedea un buldozer, intelegea ca e rost de demolare si fotografia. Unele imobile din cele imortalizate atunci au scapat, altele nu. Dintre fotografiile reproduse in "Bucuresti-Arhipelag", probabil cele mai ravasitoare sunt cele cu vederile luate din Calea Vacaresti, zona aflata in curs de demolare in toamna anului 1985, cu ce a mai ramas din Spitalul Brancovenesc, care a intrat in demolare in aprilie ’84, dar si imaginile cu zona Splaiului Independentei, dupa demolarile incepute in acelasi an, sau cu Institutul Mina Minovici, in curs de demolare in septembrie ’85.
Cristian Popescu mai povesteste in cuvantul de deschidere al acestui volum ca fotografiatul era interzis. De aceea a fost si retinut de Securitate de trei ori. I s-au cerut explicatii, iar filmele au fost distruse. "Toate aceste hartuieli nu au facut insa decat sa ma indarjeasca. M-am incapatanat deci sa fotografiez tot ce voiam. Atunci mi se parea ca acoperisem totul cu aparatul meu, un Leningrad indelung folosit. Acum imi dau seama ca as fi putut fotografia mult mai mult si-mi revin mereu in minte locurile pe care le-am omis…"
Adrian Majuru citeaza in deschiderea volumului o serie de inventarieri edilitare din 1975 (sursa: "Distrugerea trecutului Romaniei" de Dinu C. Giurescu). Potrivit acestor date, peste jumatate din cladirile vechi erau "in bune conditii tehnice" si doar 10% "intr-o stare avansata de ruina". Specialistii vremii inclinau fie spre "demolarea radicala, aproape integrala a ariilor urbane actuale si inlocuirea lor prin componente de o conceptie, dimensiune si stil total diferite, pastrandu-se monumente izolate si alte cladiri", fie spre "pastrarea arhitecturii traditionale, renovata si completata in mod rational". Cutremurul din 4 martie 1977 le va oferi, cum scrie Majuru, "pretextul ideal" pentru aplicarea primei solutii. z

Ce putem face
» Doar educaTia poate face ceva pentru Bucurestiul viitorului

"Bucuresti-arhipelag. Demolarile anilor ’80: stergeri, urme, reveniri", cuprinzand fotografiile lui Cristian Popescu si texte de Adrian Majuru, a fost lansata de Editura Compania. "Cand tragem linia realista, orasul e departe de a fi o frumusete", a spus Adina Keneres, director editorial. "Ar trebui sa ne intereseze ce se va mai intampla de aici incolo, ce sa poate face cu putinul care ne-a mai ramas", a continuat aceasta. La lansarea cartii a fost prezent si presedintele Comisiei Nationale a Monumentelor Istorice, arhitectul Virgiliu Polizu. Acesta a spus ca, in mare parte, responsabili de ceea ce se intampla astazi sunt profesionistii care activeaza in domeniul arhitecturii. "Singurul rau posibil pe care il putem face unei case nu e numai demolarea, ci si transformarea ei in sens ireversibil". Totodata, Polizu a cerut ajutorul societatii civile, pentru ca acolo unde nici legea nu ajuta doar politicile culturale si educatia pot schima ceva. O initiativa asemanatoare este cea a unor studenti la Arhitectura, care au demarat, in urma cu mai bine de un an, proiectul "Case care plang". Ei fotografiaza case vechi aflate in stare de avansata degradare.