ALTMARIUSDANS

Dansul din antichitate

"Dansul este cea mai frumoasã artã, pentru cã el nu este traducerea sau abstractizarea vietii; el este viata însãsi" (Havelock Ellis)

La indienii antici dansul însemna geometria ideala a formei, îngemãnarea artelor, dar în acelasi timp dinamism. SHIVA, simbolul mitologiei hinduse, considerat sursa oricãrei activitãti era si Printul suprem al dansului. El dansa fãrã încetare, dansul lui simbolizând forta creatoare a naturii. Cele 108 stiluri inventate de SHIVA s-au transmis pânã la învãtatul BHARATA, autorul celebrului tratat (6.000 de versuri) despre dans, poezie si teatru.

Dansul a cunoscut multe forme de rafinament si la vechii greci. Un personaj atât de ilustru ca EPAMINONDA îsi trecea în biografie calitatea de "bun dansator". Romanii au preluat dansurile grecesti si au realizat forme noi. Este cunoscut "dansul sabienilor" care, în cursul lunii martie, evoluau într-o succesiune de salturi si de sãrituri în jurul altarului lui MARTE - zeul rãzboiului, tinând în mânã un scut în care loveau cu un bãt.

ARISTOTEL explica originea ritmului prin functiile fiziologice ale omului, referindu-se mai ales la bãtãile inimii, cel mai perfect metronom. Nevoia de a dansa este în ultimã instantã o nevoie de ritm caracteristicã omului normal si sãnãtos.

Evident, ritmul civilizatiei actuale nu mai corespunde cu cel al veacurilor trecute. Nobilul vals si distinsul tango au cãzut în desuetitudine. Explicatia o dau sociologii, medicii, în special fiziologii. Omul contemporan a devenit mai sedentar, mai inactiv. Dansurile rapide ar corespunde, deci, necesitatii fiziologice a organismului care nu se poate lipsi de miscare si efort fizic. Ele devin, asadar, un mod original de destindere dupã oboseala provocatã de inactivitatea muscularã. Cu alte cuvinte, dansul s-a transformat pe toate meridianele într-un soi de antrenament fizic. Fãcând bilantul unor cercetãri medicale complexe putem scoate în evidentã avantajele dansului în vederea mentinerii sãnãtãtii si a vigoarei. Miscarea în ritmul alert al muzicii fortificã muschii, îmbunãtãteste circulatia sângelui, intensificã respiratia, oferind o oxigenare pulmonarã mai bogatã, produce un "masaj" al muschilor abdominali, contribuind la o functionare mai bunã a stomacului si intestinelor. Dansul pãstreazã supletea siluetei si provoacã un somn mai sãnãtos decât toate tranchilizantele. Si nici nu s-ar putea altfel, cãci, dupã observatiile unor fiziologi, dansul necesitã 750 de kilocalorii pe orã, cam aceeasi energie cât consuma un boxer pe ring timp de 9 - 10 reprize.

Dansul înseamna emotie, dansul înseamnã si cucerirea spatiului, curajul de a depãsi mobilitatea.

MALLARME spunea: "… orice emotie ar pleca de la noi lãrgeste un spatiu ori se nãpusteste asupra noastrã si îl încorporeazã." Astfel, dansul oferã multiple satisfactii, fãrã a le uita pe cele estetice. El ne învatã sã fim armoniosi în întreg limbajul gesturilor.