In memoriam Stefan Goanta - la o luna dupa trecerea intr-o lume mai buna, mai luminoasa!

[Viorela Codreanu Tiron]

<b>Ştefan Goanţă
In memoriam</b>

 Uniunea Scriitorilor din România – Filiala Cluj pierde, prin trecerea în nefiinţă a lui Ştefan Goanţă, un om cald şi generos, un coleg remarcabil, un prieten înţelept. Însă prozatorul, dramaturgul, publicistul au rămas şi vor rămâne printre noi. Cărţile sale – romanele Altarul de nisip, Patul de zăpadă, Vinul de piatră, Zodia Ţârului, ambiţioasa trilogie Popescu E. Napoleon, volumul de Teatru şi cel de povestiri, Moartea e facultativă, alături de eseul despre Mioriţa abia ieşit de sub tipar (scris în colaborare cu soţia sa, Irina Goanţă) – sunt urmele admirabile pe care le lasă posterităţii. Nu pot decât să sper că ele, Cărţile sale, îşi vor găsi cititorii pe măsură şi vor fi situate, în fine, printre cele mai bune din zestrea literaturii române contemporane.

Romanele, proza scurtă, piesele de teatru secţionează şi radiografiază perioade extrem de complexe şi controversate ale istoriei româneşti, datarea fiind ocolită printr-o exilare a timpului în afara spaţiului povestirii, în aşa fel încât ritmurile eterne, atemporale decid valoarea şi aromele. Cititorii vor descoperi personaje în stare să concureze starea civilă. Îl vor putea aşeza pe Ţâru în galeria eroilor nemuritori ai prozei româneşti, alături de cei ai unor Marin Preda, Nicolae Velea, Horia Pătraşcu. Vor recunoaşte adevărurile omeneşti esenţiale pe care densa lui ambiguitate le conţine. Vor învăţa că totul se cuvine gândit din nou, că legile vechi sunt răsturnate periodic, că ne-starea e sinonimă cu viaţa. Armonia vocilor întretăiate e desăvârşită. Povestirea înaintează, vâscos şi translucid, deopotrivă, printre pereţii ciuruiţi ai unei orânduieli oricând gata să scape printre degete, să devieze, să ispitească răscruci, să admită alunecări şi suspendări. Vremea (nu timpul) e laitmotivul aproape simfonic al unei construcţii romaneşti masive. Evocată cu ironie şăgalnică, luată în seamă cu reverenţe poetice, ea are rostul de a aminti cititorului că n-a ieşit, încă, din cadrele omenescului şi lumescului. Atmosfera grotesc-arhetipală, halucinant de vie, a Zodiei Ţârului, mustind de subînţelesuri şi doldora de sugestii, e reluată în trilogie la un alt nivel, cel care vede şi spune ce vede fiind un copil. Inocenţa – acel „Împăratul e gol” al privirii nesubordonate canoanelor adulte – este subminată şi îmbogăţită de mania specială de a verifica, în nesfârşite, savuroase, mereu surprinzătoare aparte-uri, tot ce ştie şi află despre lume. Căci personajul-copil nu e unul oarecare. Nu poate fi. Literatura (ficţiunea) funcţionează ca învestitor cu existenţă – există doar ceea ce este spus/scris şi numai dacă cel care ficţionează are harul cuvintelor. Popescu E. Napoleon e înzestrat cu acest dar. Şcoala, târgul, satul, familia sunt teritorii pe care Napoleon le traversează, le cartografiază, le ia în secretă stăpânire prin ficţiunile pe care le construieşte migălos, cu o vervă a povestirii despre sine ca locuitor al unei lumi „întoarse pe dos” întreţinută cu remarcabilă, originală artă a dozării efectelor. „Întoarcerea” preia, în răspăr şi cu o forţă expresivă uimitoare, definiţia tradiţională a Istoriei ca „întoarcere a roţii”. Romane ale fiinţei sub vremi şi ale facerii de sine ca întreprindere de noutate absolută pentru fiecare individ al speciei în parte sunt cărţile lui Ştefan Goanţă.
Odihnească-se în pace omul, fie citit şi recitit, cum merită pe deplin, scriitorul!

Irina Petraş
Preşedinta Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din România

 

 

 

[Viorela Codreanu Tiron]

[altmarius]

Regretam - impreuna cu toti membrii altmarius.ning - disparitia prematura a colegului nostru Stefan Goanta. Dumnezeu sa-l odihneasca

[Patrascu Romeo Alexandru]

Dumnezeu sa-l odihnesca in pace si sa-i fie tarana usoara