Biroul si biblioteca maestrului

[altmariusliterar]

Istorie Literară:
Biroul si biblioteca maestrului 

de Pericle Martinescu

http://www.romlit.ro/biroul_si_biblioteca_maestrului Întorcînd privirile înapoi, eu îl văd pe "domnul Lovinescu", cum îi spuneam noi, în cîteva ipostaze ce mi s-au întipărit bine în memorie. În primul rînd, îl văd la biroul lui din încăperea unde toti peretii erau căptusiti cu cărti legate în pînză sau pergamoid, avînd titlurile si numele autorilor scrise cu litere aurite pe cotoare, iar această bibliotecă, ce oferea o conspectare obiectivată asupra literaturii si culturii române - si nu numai! - era ordonată si întretinută cu o grijă ce iesea din comun. Ea constituia, desigur principala, dacă nu unica avutie de care stăpînul era mîndru si o iubea mult, de aceea o păstra la vedere ca să-i desfete în permanentă inima si ochii. Acolo se aflau autografe, dedicatii, omagii de prietenie si admiratie primite de la aproape toti scriitorii, mari si mici, celebri sau mai putin celebri, din primele decade ale veacului nostru si Lovinescu le rînduia cu pietate în biblioteca sa ca pe niste testimonii ce-i flatau constiinta si-i îndulceau existenta. Cu părul alb ca spuma laptelui, cu obrajii emaciati de reflexele luminii de sub abajurul ce nu lipsea niciodată de pe birou, alături de coupe-papier-ul din fildes pentru desfoitul cărtilor, cu priviri usor melancolice si parcă ostenite de atîta veghe peste lecturi si manuscrise, el patrona astfel de la masa aceea de lucru, acoperită cu o scoartă în motive populare românesti, toată literatura ce se întindea dincolo de zidurile casei sale.  Asezat totdeauna în scaunul larg si comod din spatele biroului, primea cu multă amabilitate si asculta cu răbdare, dar si cu interes, vizitatori - poeti sau prozatori, tineri sau bătrîni, debutanti sau consacrati - cărora le stătea la dispozitie fără să facă nici un fel de discriminare în privinta vîrstei sau a conditiei sociale, zilnic între orele 5 si 8 după-amiaza, sau în fiecare duminică seara, cînd aveau loc sedintele cenaclului "Sburătorul". Pe acestea le conducea cu o autoritate blîndă, acordînd absolută libertate de exprimare tuturor participantilor...  Dar unde sînt astăzi toate acestea!... Clădirea există - restul e ca si cum n-ar fi fost niciodată! Este, deci, o obligatie natională să se organizeze în fosta locuintă a lui E. Lovinescu o Casă memorială, spre mîndria patrimoniului cultural al tării noastre.